SF.

Mi se întâmplă de fiecare dată când vreau să scriu câteva rânduri despre aerisirea sinelui. Mă las la voia întâmplării, ori secvențele acestea netrucate sunt cele mai pline de arta vieții de om și a traiului în societate. Desigur că înainte de a permite întâmplării să-și intre în rolul din piesa mea, îmi scriu scenariul, îmi regizez ipostazele și proiecțiile și apoi, ca un regizor experimentat, las actorii, mașiniștii, cameramanii și sunetiștii să desăvârșească opera numită ”Azi”.
În dimineața aceea mi-am dorit să-mi văd visul cu ochii, dar eu am atâtea vise, încât l-am provocat pe cel mai aproape de realitate, să-și atragă întâmplarea de partea sa. M-am urcat în prima mașină sosită în stație. Perfect! mi-am zis. Merg până la capăt. Dacă este să am o cât de mică șansă să ajung în Sala Tronului, cu ”Regalul” meu, voi ajunge. Am ocupat un loc de unde să pot avea întreaga scenă în câmpul vizual, și iată că lumina perfectă a dimineții senine, solemnitatea aerului, culorile și umbrele timpului proiectate pe albul spațiului, toate acestea au făcut ca Bucureștenii să nu mai fie simpli figuranți, ci actorii din rolul principal.
Renunțasem de ceva vreme la recuzită. Nu aveam flori, nu aveam heraldică, nu mai aveam de ceva vreme brichetă. Eram îmbrăcată așa cum îmi simt eu trupul aproape, în negru, unicul val de culoare fiind șalul pe care mi-l așezasem pe umeri, ca pe o noapte parfumată și înmugurită de primăvară.
Eram goală ca un prunc pregătit pentru intrarea în lume. Desigur că toate acestea mi se revelau pe când mă făcusem una cu Scara Voievozilor, într-o Tăcere ce-mi lăsa gândul să vibreze și să se atingă peste generații, întru mângâierea Sufletului Nostru.
Vocile mai tinerilor și cele ale bătrânilor, cuvântul, versul, cântul și lacrimile de bucurie, toate acestea mi-au ridicat mâna dreaptă, mi-au apropiat degetele ca și cum ar presăra un praf de sare și am dat libertatea stiloului meu să scrie fericit, la fel de fericit precum îmi petreceam eu copilăria pe Magheru.
”Is good to be home! În cinstea Regelui Sine!”

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Vineri

Amintire

Cealaltă

Albastra

Radiografie

Suit sixtin

Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat,