Postări

Se afișează postări din aprilie, 2018

Send feedback ~ I

Mi-am scos stiloul din stare de ”somati”. Nu căutați pe internet ”somati”, veți găsi numai ”somații”. Utilizatorii de internet din contemporaneitatea mea sunt putrători de poveri mai mult sau mai puțin ale lor. Le iau și le dau mai departe, fără să conștientizeze abandonul Sinelui. Nu sunt un scriitor, scriitorii au posibilitatea de a se documenta înainte de a scrie chiar și ficțiuni sau pamflete, posibilitate dată în principal de propria motivație a scrisului lor. Nu sunt un scriitor fiindcă îmi este lene. Nu am găsit niciodată motivația de a mă apropia măcar de arhivele Vaticanului sau de a porni în căutarea bibliotecii din Alexandria. De aceea, fiindcă nu sunt un scriitor, voi scrie adeseori cuvinte între ghilimele, semn că inculd între ele, sensuri și înțelesuri proprii, la care am ajuns condusă fiind de prietenul ”Belphegor” :) Stiloul meu este unul cumpărat de la raionul de papetărie al unei librării aparținând lanțului ”Centrul de Librării București”. Este de culoare roz pal, ca …

Pace

Imagine
Scriam cândva despre Turnul din Pisa: ”Sunt puține locuri pe unde am ajuns, care să-mi fi stârnit bucuria revederii ca acesta, deși era prima oară când ajungeam la ele în viața aceasta conștientă. De obicei, atunci când ajung undeva unde mi-am dorit, sau mi-ar fi plăcut să ajung, am senzația că trăiesc îmbrățișarea locului. Nu toate îmbrățișările, însă, sunt plăcute, e ca și cum, deși îl iubești pe cel ce te îmbrățișează, ai prefera să te îmbrățișeze după ce mai întâi își face un duș. La Veneția, de exemplu ☺
Eh, la Pisa am ajuns fără să-mi planific, fără să visez la această întâlnire, fără să-mi fi dorit, unicul meu merit fiind acela de a nu fi refuzat această ocazie. Am ajuns foarte de dimineață, locul era aproape pustiu. Parcasem mașina pe o străduță de unde nu se vedea turnul, iar eu pluteam spre întâlnirea cu el, fără să înțeleg senzația de exaltare ce mă cuprindea. Extazul a durat fix cât o privire, la prima privire. Apoi a devenit văzând cu ochii, agonie, odată ce locul era luat…

Acum

Da, cred că e cazul să scriu o primă postare pe anul 2018 ☺Este despre liniște, este despre calm, despre a fi potolit. Și despre pisica mea care iubește pământul de flori din ghivece. Îl adulmecă, îl mângâie și îl respiră până adoarme cu capul pe flori. Cea mai frumoasă zi de Luni din an. Adevărat a înviat! ☺