...



Mă las adeseori la voia întâmplării, ori secvențele acestea netrucate sunt cele mai pline de arta vieții de om și a traiului în societate. Desigur că înainte de a permite întâmplării să-și  intre în rolul din piesa mea, îmi scriu scenariul, îmi regizez ipostazele și proiecțiile și apoi, ca un regizor experimentat, las actorii, mașiniștii, cameramanii și sunetiștii să desăvârșească opera numită ”Azi. Acum, aici”.
În dimineața aceea mi-am dorit să-mi văd visul cu ochii, dar eu am atâtea vise, încât l-am provocat pe cel mai aproape de realitate, să-și atragă întâmplarea de partea sa 😉 Prima mașină sosită în stație a fost 368. Perfect! Merg până la capăt. Dacă este să am o cât de mică șansă să ajung în Sala Tronului, voi ajunge. Mă așezasem pe un loc de unde să pot avea întreaga scenă în câmpul vizual, și iată că lumina perfectă a dimineții senine, solemnitatea aerului, culorile și umbrele timpului proiectate pe albul spațiului, toate acestea au făcut ca oamenii să nu mai fie simpli figuranți, ci actorii din rolul principal.
-„Nihil sine Deo!” Iată Omul! Aseară Dumnezeu a dat ploaie, ca să vă ude florile. Nu aș fi reușit să le ud pe toate.  Acum a dat Soare, ca să vă adune! Nici nu știți cât de fericită mă faceți! Vă mulțumesc pentru că existați! Români adevărați. Adevărați creștini!
Un strai de mămăiță de la țară, o mână de femeie, o față ca un Soare 😇 Cred că tocmai ce-mi zâmbise Sfânta Vineri, deși era într-o joi 😍 Nu mai prididea să așeze florile pe gardul de la Palat, să le curețe de uscăciuni, să țină aprinse candele.
-Vă mulțumesc pentru că existați! Nici nu știți cât de fericită mă faceți!
-Se vede! i-am zis. Vă mulțumim și noi😘
Renunțasem de ceva vreme la recuzită. Nu aveam flori, nu aveam lumânări, nu mai aveam de ceva vreme brichetă. Eram îmbrăcată așa cum îmi simt eu trupul aproape, în negru, unicul val de culoare fiind șalul pe care mi-l așezasem pe umeri, ca pe o noapte parfumată și înmugurită de primăvară.
Eram goală ca un prunc pregătit pentru botez 😎 Desigur că toate acestea mi se revelau pe când ne făcusem una cu Scara Voievozilor, într-o Tăcere ce ne lăsa gândul să vibreze și se atingă peste generații, întru mângâierea Sufletului Nostru.

Rugăciunile Bătrânilor Preoți, vocile mai tinerilor Părinți, cuvântul, versul, cântul și lacrimile Soldatului de Gardă la Rege, aidoma lacrimilor Bătrânei Doamne sosite parcă dintr-o Lume dispărută, toate acestea mi-au ridicat mâna dreaptă, mi-au apropiat degetele ca și cum ar presăra un praf de sare și am prezentat Onorul așa cum știu eu mai bine.
”În cinstea Regelui, Sire!”
Am datat, am semnat și mi-am văzut de ale mele...
14.decembrie.2017 ora 09:38 AM

Comentarii

  1. În trecerea noastră prin lume depăşim convoaie de oameni cu ranguri pe care fie le ştim, fie le bănuim. Trăim printre împăraţi, regi şi servitori deopotrivă, în haine cernite şi pline de lumină totodată, purtându-ne sceptrele în verticalitatea gândirii şi-n plecăciunea smerită a trăirii.
    Vise? Pfoaii, măcar un umil servitor de-aş fi în palatul ceresc, măcar bufonul care să-i facă pe sfinţi să zâmbească. Dar visele-s vise, iar oasele, de după visul vieţii, la fel sunt şi la regi şi slujitori.
    "Când ştii că visu-acesta cu moarte se sfârşeşte,
    Că-n urmă-ţi rămân toate astfel cum sunt, de dregi
    Oricât ai drege-n lume - atunci te oboseşte
    Eterna alergare... ş-un gând te-ademeneşte:
    Că vis al morţii-eterne e viaţa lumii-ntregi."
    M-a găsit eminesciada azi, când sunt aşa de pris în nimicnicia vieţii.
    Mă bucur pentru tine că ai trecut pe-acolo, mă bucur că ţi-am citit gândul. Zile cu senin şi bucurie sfântă să fie la casa ta, Ani!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu știu dacă și eu ți-am citit gândul, dar pentru tine am postat și aici, numai tu mai lași un semn al trecerii tale <3

      Zile frumoase pentru tine și ai tăi!

      Ștergere
  2. Aici e mai linişte. Plus de asta ştii bine că-mi este drag să citesc şi să scriu. Pe facebook citesc şi, de multe ori tac, dar de trecut trec sigur prin toate rândurile.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Vineri

Amintire

Cealaltă

Albastra

Radiografie

Suit sixtin

Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat,