marți, 21 martie 2017

Galben gutuie

Am citit despre galben că este culoarea cu o așa de mare năzuință spre lumină, încât propriu zis nu există un galben prea închis. Aseară, fugind de frig prin întunericul orașului, l-am văzut frumos cu coada ochiului, semn de împăcare cu sinele. Nu cunosc un duh al blândeții mai romantic și mai protector ca al întunericului care, fie vorba între noi, nu este tocmai negru :)
Am primit de 8 martie garoafe roșii. Nu contează de la cine. Garoafele roșii sunt foarte frumoase și sunt niște flori foarte rezistente, dar chiar și dintre garoafele roșii ale aceluiași buchet, unele s-au grăbit să se treacă. Abia în dimineața aceasta am desfăcut buchetul și am păstrat ce a rămas mai roșu din el. Le-am mutat într-o sticlă mai mică, vaza devenise dintr-o dată prea mare. Mă gândeam răzuind eticheta roz a sticlei, pe care era scris ”Zestrea Murfatlar”, la faptul că nu mi-am cunoscut bunicii, nu am crescut cu cheia de gât, nu am fost la grădiniță și nu am avut jucării, iar primele cărți au intrat în casa noastră cu sacul, printr-o donație de la Fănuș Neagu, un amic al tatei care pe vremea aceea era șef de sală la restaurantul „Doina” de pe Șoseaua Kiseleff. Groapa, Maidanul cu Dragoste, Frumoșii Nebuni ai Marilor Orașe, Tenebre, Zahei Orbul, Micelii, Soare cu Dinți, Papillon, Pânza de Păianjen ș.a.m.d.
Sigur că jucăria mea preferată a fost imaginația mea care, din gând în gând, își pierdea totuși culorile și devenea opacă sub apăsarea întrebărilor retorice despre karma, soartă și destin. Trei Doamne, Toate Trei :) Viața m-a crescut și m-a instruit ca pe Leonidas sau ca pe Genghis Khan, numai că văzându-mi zâmbetul în oglinda sticlei proaspăt spălate, ochii, sprâncenele și barba Fiului, am hotărât că definitely sunt Leonidas reloaded și am revenit cu lecția despre Ephialtes deja învățată.
Tot ce mai am de făcut acum este să-i convoc pe ceilalți și să ne retragem într-un resort SPA de șapte stele. Doar n-o să mai mor încă de o dată ca prostul la Termopile, pentru niște răsfățați ai sorții care au avut mașinuțe teleghidate și păpușele Barbie :)
299, sunteți pe recepție. Roger :)

2 comentarii:

  1. Ştiu, mă repet, dar n-am încotro, aşa simt şi la ora asta. Sunt unii "cercetători" care cred că avem culori preferate. Câteodată mi se pare şi mie că au dreptate, numai că, eu, ca unul care mă îmbrac de cele mai multe ori doar în negru, gândesc că nu e chiar aşa, pentru că iubesc albastrul cerului, verdele ierbii, pastelul multicolor al florilor şi coloritul plin de gust al mâncărurilor cu care mă delectez când transform masa în şevalet gastronomic.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Frumos! E firesc să fie așa, repetiția cu repetiție se ”tratează” :)

      Ștergere