Postări

Se afișează postări din martie, 2017

Galben gutuie

Imagine
Am citit despre galben că este culoarea cu o așa de mare năzuință spre lumină, încât propriu zis nu există un galben prea închis. Aseară, fugind de frig prin întunericul orașului, l-am văzut frumos cu coada ochiului, semn de împăcare cu sinele. Nu cunosc un duh al blândeții mai romantic și mai protector ca al întunericului care, fie vorba între noi, nu este tocmai negru Am primit de 8 martie garoafe roșii. Nu contează de la cine. Garoafele roșii sunt foarte frumoase și sunt niște flori foarte rezistente, dar chiar și dintre garoafele roșii ale aceluiași buchet, unele s-au grăbit să se treacă. Abia în dimineața aceasta am desfăcut buchetul și am păstrat ce a rămas mai roșu din el. Le-am mutat într-o sticlă mai mică, vaza devenise dintr-o dată prea mare. Mă gândeam răzuind eticheta roz a sticlei, pe care era scris ”Zestrea Murfatlar”, la fap…

Ziua Fericirii. Echinocțiul de Primăvară

Cu modestie, despre fericiri și alte definiții:
* fericirea imobilă: camera lui cu baie, camera ei cu baie, camera lor, baie, bucătărie, balcon, dependințe și dependențe;
* fericirea mobilă: zona pietonală, un telefon performant și un abonament confortabil, mese, scaune, veselă :);
*fericirea internă: șorici fraged;
*fericirea externă: igiena trupească, sufletească și mentală;
* fericirea de dat: zâmbete;
* fericirea de luat: sâmbete;
* fericirea de împrumut: hartă, carte, film, muzică, bilet, dans...

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Sunt niște dungi roz pe cerul ăsta bleu ca dantela de la cămașa mea. Am cumpărat-o de la München. Dădusem pe ea și pe un cardigan negru ca somnul fără vise dintr-o noapte vindecătoare de îngrijorări efemere, o bancnotă de 100 de euro. Fără să explic de ce, spun doar că am ieșit din magazin mai bogată decât am intrat.
Mai devreme, lentila ochelarului Soare, filtra pe cerul ăsta bleu ca al cămășii mele personalizate cu dantelă cusută manual, cumpărată de la un magazin de pe Strada Lipscani, niște dungi galben pai, ca și cum ar fi adiat briza într-un lan de grâu copt.
Hai, că până să scriu eu aberația asta, s-a făcut totul clar, ca lumina zilei. Acum e un cer lăptos, care face dâra lăsată de avion, să semene cu o linie trasată de mina unui creion, pe o foaie albă de hârtie, cu mesajul:
”În clădirea din față la ultimul etaj, între cele două turnuri, este sala de festivități a...nuștiucui, probabil că a CFR-lui. În fine, Școala nr. 1 de pe strada Atelierului (pe atunci încă…