miercuri, 1 februarie 2017

Hi :)


„Îmi place să scriu!”, i-am zâmbit domnului de pe scaunul din faţă. După înfăţişare pare că este din generaţia 50, dar după ochi pare mai....nu ştiu cum să-i spun. Tânăr? Nu! Mai aproape :)
Ne-am privit în treacăt, fără să ne agăţăm în vreun fel de coada ochiului, ca doi străini care se respectă. Am lăsat proverbialul sfert academic să ne acorde şansa unui bună ziua şi abia apoi am scos telefonul din geantă şi am intrat pe internet.
Uşor deranjat, sau poate doar dezamăgit, domnul a scos la rându-i, din rucsac, cartea lui Marcel Proust.
„Îmi place să scriu!”, i-am zâmbit domnului de pe scaunul din faţă, în timp ce citea din carte. Îmi place să scriu, dar nu pot să scriu într-o carte deja scrisă, aşa că scriu acum în agendă, cu stiloul, ştiind că le voi scrie şi pe facebook. Ştiu că le voi scrie!
„Îmi este foarte dor de Dumnezeu! Îmi este foarte, foarte dor. Îmi amintesc de scena din Evan Almighty, cea în care Dumnezeu îi explica soţiei, faptul că la fiecare rugăciune, răspunsul Lui este să creeze celui ce se roagă, oportunităţi :) Oare Lui nu îi este niciodată dor de un „mână în mână” şi de „un tete a tete”? Oare El nu merită să-şi creeze Lui o astfel de oportunitate pe care s-o îmbine cu răspunsul la rugăciunea celei mai îndrăgostite dintre Pământence? Şi dacă nu, DE CE...

Miercuri, 1. februarie. 2017, ora 08:30