duminică, 22 ianuarie 2017

Independență

Și anul acesta le fel, cu deosebirea că 22-ul de atunci a fost 20-ul de acum . Și cu deosebirea că de 20-ul acesta eram ca o adiere de primăvară. Sfidam gerul într-o ținută ușoară, de martie, ce ar fi făcut-o până și pe Doamna Stanca să se lase luată de val.
Evoluam elegant, pe Calea Victoriei, ca la o gală de echitație unde evident că eu eram jocheea, până la Sala Palatului unde am trăit una dintre cele mai interesante scene de viața bate filmul.
Bineînțeles că nu aveam bani la mine, nu puteam să merg cu taxiul, așadar am avut posibilitatea ca, în timp ce simțeam că îmi îngheață creierul mic în stație așteptând autobuzul, ăla mic și al dracului, ăla mic la stat mare la sfat, să mă las invadată de razele Luceafărului ce strălucea mai acătării ca altădată undeva deasupra Grădinii Cișmigiu, ce-mi luau cu ele senzația de frig și îmi lăsau în schimb o înțelegere de zip troc.
”Când Dumnezeu vrea să te PR da, îți ia mințile, cu idei cu tot”...Ia-le și ai de grijă cum le faci să fie, cum le aplici, cum le fructifici, cum le propagi, cum le dai formă și fond, culoare și gust, linie melodică și ureche muzicală, că jar mănânci :)        




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu