Mircea Cucu

Ani Stoica Prima foame nu se uită niciodată :) E foamea care se manifestă în fiecare om, la timpul său, despre rolul și rostul său în piesa vieții.
Mă gândeam la particularitatea sclipirii memoriei individului pe fondul manifestării mentalului colectiv. De 1 decembrie ai scris despre tăria copacului și contribuția acestuia la creație. De 11 decembrie ai scris despre creația iluziei. Și atinci și acum, ai adus în imagine nuanța așteptării: galbenul de miere, galbenul de țuică și cel de bere.
Și totuși ai cerut un loc de muncă, nu ceva de mâncare :) Am citit despre galben că are o așa de mare năzuință spre lumină, încât nu există nuanțe de galben închis.
Doar știm fiecare dintre noi, și pietoni și șoferi, că galbenul este culoarea așteptării. De la autoritatea universal recunoscută a semaforului.
Bună dimineața!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Duminica