sâmbătă, 3 septembrie 2016

Părul, dar năravul?




”De ce fumați?”, îl întrebă fosta administratoră pe fostul propietar. ”Pentru că mi-am depășit limitele”, răspunse fostul proprietar fostei administratore :) ”Am trăit până la 50 de ani, cuminte. Tot ce am de trăit de acum încolo, este bonus și o bună oportunitate să fac toate nefăcutele”.
De acolo, de pe scaunul meu de ”arbitru”, am hotărât că Viața îți oferă la tot pasul lecții despre Ea, despre cum poate fi văzută și acceptată. Și că atât de la ”prost” cât și de la ”deștept” ai câte ceva de învățat ca despre tine însuți. 
Așa și eu, când am fost la locul de întâlnire a Ei cu Ea însăși, a uneia și aceleiași materii, în una și aceeași formă a Ei de agregare. Cu alte cuvinte, am ales să nu fug, ci să intru în mare atunci când a început să plouă torențial. Iar ceea m-a făcut să aleg să intru în mare îmbrăcată în costumul meu din piele albă și nu ”în pielea goală”, de parcă sub pielea mea ar fi nimeni, sau nimic sau vid, a fost nu numai o chestiune de gust, ca simbioză dintre dulce și sărat, dar și din Respect pentru Balene, niște mamifere miraculoase cărora nu am vrut să le dezvolt, prin simpla mea prezență pe propriul lor teritoriu, complexul de inferioritate :D


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu