Memoar

Am o mulțime de amintiri din ziua de azi, dar numai una merită să fie distribuită public. Bunăoară, îmi amintesc de consternarea polițistului examinator, care era gata gata să-mi dea carnetul de conducere la prima încercare. Nu mai amintesc acum de bucuria lui de a mă freca, după ce trecusem cu brio de sală și de poligon, cu „la prima intersecție efectuați viraj stânga” și „întoarceți acolo unde aveți posibilitatea”. Ca un uliu pândea modul, timpul și locul când mă uit în oglinzi, când dau semnal, când părăsesc banda întâia și mă înscriu pe banda a treia....chestii. Toate acestea pe fondul sonor al interogatoriului despre prenumele meu, că ce nume e ăsta, Animari. Și de ce e scris așa. Și una și alta. Și toate la superlativ, până ce, dezarmat de arta și grația de care am dat dovadă în trafic, mi-a zis să trag pe dreapta. Nu înainte de a efectua un al doilea viraj stânga. Și opresc regulamentar în timpul virajului, dar numai ca să-mi calculez șansele de a nu mai ceda prioritate celui din dreapta, pentru că la cât de lipsit de talent era, riscam să se închidă la non stop până să mă văd cu carnetul în poșetă.
-Ce-ai făcut? mă întreba polițistul cu piciorul pe frână
-De ce m-ați oprit? Aveam timp să trec :)
-Măi Animari, măi, eu iau carnete pentru neacordare de prioritate și tu vrei ca ție să ți-l dau?
-Da :)
Iată de ce nu conduc mașina, deși am mașină și carnet, pentru că de atunci și până acum mi-am amintit de faptul că am sânge de prădător și instincte alfa. Nu pot să cedez prioritate iepurașului în trafic :) Astfel încât m-am sinucis d.a.p.d.v. La fel cum m-am sinucis inhibându-mi pornirile și veleitățile de vedetă, refuzând categoric să fac echitație atunci când am avut posibilitatea să încalec un animal pe care îl iubesc și îl respect.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Galben gutuie