Creație

În orice bonsai este un strigăt de durere pe care cultivatorul său nu-l aude, dar îl vede ca pe o artă a cioplirii sale. Chinul bonsaiului dăinuie generaţiilor de cultivatori. Voi face o excepţie şi voi aminti de Victor Hugo, "Omul care râde", de "Copacul" lui John Fowles şi de "eaucontreair", cea mai frumoasă denumire de firmă de salubrizare a eului, a cărei activitate se învârte în jurul ideii de beautiful.colorful.you.

Știu, ai nevoie de limite. Îți trebuie niște repere, niște puncte de referință, niște linii. Chiar și un plafon. Se roagă pentru ele intimitatea ta, care nu mai suportă nemărginirea infinitului.
Ce zici depre ieri? Ieri este o limită. Un miez de energie închisă într-o carcasă. Ca o baterie. Aidoma trupului tău.

 Acum taci. Și atinge-te. Atinge-te de jos și până sus. Atinge-te duios, atinge-te cu nerv, atinge-te ca un explorator care a ajuns pe tărâmul făgăduinței, atinge-te ca un nou născut. Ești tu o arhitectură? Ești tu o construcție? Ești un șantier? Ai tu colțuri, unghiuri, geometrie? Taci.
Ai coarne, aripi, copite? Atinge-te! Poți chiar să-ți tragi și o palmă, ca să nu te fure peisajul.

 Poți sa spui orice despre tine! In designul realității, nici totul nici nimicul nu se întorc împotriva ta. Poti spune orice despre tine până te golești, în cazul în care ți-ai ocupat abuziv propria ființă. Cuvintele sunt niște admirabile zburătoare.

 A doua invitaţie în designul realitaţii este să nu taci când eşti întrebat cine eşti tu. Dacă taci ai putea fi imaginat ca un copac (ornamental ori fructifer) sau, cine ştie, poate ca o piatră cubică din drumul spre ideea beton ce poate că eşti.

Prima invitație în designul realității este să nu-i aduci în discuție pe "cei despre care nu vorbim". Ce ai de spus despre tine? Cine ești tu ?

suntem designeri ai realității noastre



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Duminica