Touchscreen



Pun capacul creionului de buze și pe cel al rujului, închid pagina, browserul de internet și calculatorul, închid fermoarul portfardului, pe cel al poșetei, încui ușa în urma mea și pe aici îți este drumul, scara și elevatorul spre minunata lume imaginară pe care mi-o creez zilnic, la prima oră a dimineții și pe care o populez cu personaje fabuloase, în ton cu rochia mea de zi cu zi.
Azi, lumea mea fantastică asortată cu tinuta mea croială stil anii 50, în alb, roșu, negru și imprimeu unde-și ondulează formele dame în alb, roșu și negru, croite în stilul anilor 50, a rezistat doar până la întâlnirea dintre pielea brațului meu stâng cu, pielea transpirată a cheliosului de pe scaun. Ce oroare! Oare unde mi-o fi fost atenția? Senzația aceea de fierbințeală umedă mi-a spulberat lumea imaginară, prăbușind-o în cimitirul lumilor dispărute și vitregite de soarta de a fi avut creatori somnambuli și visători.
Deșteaptă-te odată, idioato! Poate vei înțelege și tu de ce Tudor Mușatescu și-a accesorizat personajele bărbătești, cu pălării! În Titanic Vals, doar nu-ți imaginai că în Visul unei nopți de iarnă...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Galben gutuie