duminică, 28 august 2016

Text



He, am gândit, ia uite cum arată un om invizibil de culoare! Foarte stranie apariţie. Parca era un mascat. Nici urma de ochi, nici urma de ochelari de soare. Şi totuşi era costumat. Adică îmbrăcat. Era tot o ciocolată, din capul aerat și plat ca o tabletă de Milka, până în picioarele camuflate în pantofi din piele naturală, de culoarea unui expreso lung cu lapte. Delicios om invizibil de culoare! Ca un baton de Mars. Medium. Pentru că deşi până să-l văd eram aproape convinsă ca umbra e mai înaltă ca mine, atunci când am trecut umăr lângă umăr, am văzut că suntem amandoi de una şi aceeaşi contingenţă :)
A doua oară s-a întâmplat să-l văd ( l, pentru că umbra mea este un umbr), se urcase pe uşa din faţă a maşinii înmatriculate în registrul de evidenţă a umbrelor, la capitolul “Respect de Sine”, paragraful “E”, articolul “M”, punctul “A”, poziţia “în armonie cu propriul ego ( cu “g” din “c”). Dar de ce fără ochelari de soare? Logic! Pentru că inima mea nu are ochi. Am vrut să vorbim despre toate acestea, dar a zis să scriu…ok, scriu...am vrut să vorbim pentru că din starea aia de zen în care mă găseam datorită şi mulţumită ţie, am simţit deodată o undă străină, ca o zbatere de aripă şi m-am gândit că poate, cine ştie, vreun Albatros şi-a închis telefonul, agasat de toate apelurile cu sau fără motiv, venite dinspre reţeaua sa de acoperire. Ah, nu era pentru prima oară când mi se întampla asta şi chiar dacă nu am vrut să fiu insistentă, mi-am luat inima în dinţi şi l-am sunat pe Domnul. Nu mi-a răspuns. Îmi pierdusem şi ultima speranţă privind cerul. Ce să zic, era frumos, foarte frumos, dar dintr-o seamă de motive, mai puţin frumos decât gradiniţa din curtea Instituţiei, costumată în primăvară.
-Da, dragă, m-ai sunat. Ieşisem la o ţigară şi nu-mi luasem telefonul cu mine…. He, Vocea Lui gravă, de Tenor, m-a condus la concluzia că vorbeşte de pe telefonul de serviciu, aşadar am profitat de ocazie şi I-am zis:
-Uite care-i treaba, eu nu mai vreau rar şi puţin. Vreau tot ce poftesc şi îmi place, mult şi des. Şi să nu îngraşe :)
-Mă omori cu zile!
-E un fel de a spune :)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu