Supradoză

Ești frântă de oboseală. Tot fizicul tău țipă după repaus. Ai tras de tine și te-ai deșirat doar ca să te țeși ca o pânză de păianjăn în jurul unei idei fixe: omenesc. Fixă, dar nu mai mult decât coloana vertebrală ce stă perpendicular pe pământ, indiferent de punctul sau polul unde te găsești, înfiptă pe două călcâie ce n-au fost nicicând atinse de visul gloriei eterne, aidoma celui ahilesc. O axa verticală ce țipă după o schimbare și aducerea ei în plan orizontal.
Îți speli trupul și dinții, îți ungi pielea cu cremă, te îmbraci cu cămașa de noapte de culoarea nopții, pe care scrie ”SUMMER NAVY MARINE STYLE” de patru stele și un infinit 2016, te întinzi pe pat și închizi ochii. Ceva mai înțelept nu există! Închizi ochii și întunericul te îmbrățișează fericit că, în sfârșit, a pus mâna pe tine. Cel mai bun prieten, iubitul neuronilor, Întunericul. ” Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.” :) Vezi cum, una câte una, pe rând, toate proiecțiile zilei dispar cu tot cu vise, iar tu te legeni ușor în brațele Întunericului Somn.
05. august. 2016
Oboseala fizică este diferit egală cu cea a spiritului.:)
15.decembrie.2012

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Duminica