Share

Rareori am nevoie de un umăr pe care să plâng.Probabil că este o chestiune de zodie și, mai mult decât de zodie, de cât de mulți sau de puțini oameni s-au născut în aceeași zi, aceeași dată, la aceeași oră cu tine. Dacă până la 51 de ani nu ai cunoscut pe nimeni din aceeași categorie, ești cam singur pe lume. Ceea ce înseamnă că energia din care te-ai întrupat nu s-a divizat în mai mulți oameni, ci are asupra celui rar un efect de red bull. Când să-ți dea lacrimile, pufnești în râs :)
Rareori, spuneam, atunci când am nevoie de un umăr pe care să plâng, arde! De aceea plâng pe un umăr al unui prieten imaginat, iar de cele mai multe ori genul acesta de mărturisire s-a întors împotriva mea, aidoma genții scăpate :) E OK, așa a fost să fie.
De felul meu plâng mai adesea de bucurie, de fericire sau de satisfacție, decât de durere sau de necaz. Nu am plâns nici când am luat asupra mea păcatul Ioneliei, colega și prietena mea din liceu. Sau pe al Puicăi Magdalena, cu care fumam. Ne-au prins pe toate trei, dar, la rugămintea lor, am zis că eu am fost capul răutăților. Amândouă au avut nevoie de ajutorul meu. Ionelia pentru că tatăl ei era ofițer în armată și mama ei muncea la domiciliu, ca să le educe pe ea și pe sora ei în spiritul...în nu știu ce spirit, într-un spirit să zicem. Puica Magdalena avea părinții divorțați. Tatăl vitreg le găsea vinovate pe ea și pe mama ei pentru comportamentele neconforme cu noțiunea lui de normalitate, moștenite de la tatăl biologic. Iar tatăl bilogic incrimina influența nefastă a tatălui vitreg.
Nu am plâns nici când mama Ioneliei mi-a scuipat plină de scârbă în față reproșul că îi stric fata, iar Ionelia a asistat impasibilă la scena aceasta. Nici când proful de limba rusă, seful UTC -lui pe liceu, m-a dat exemplu negativ la colegii mei, vorbindu-le despre efectele negative ale unei familii dezorganizate. La naiba, am crescut cu mama și cu tatăl meu!
Am plâns când a murit tata. Am plâns așa cum, ceva mai târziu, am văzut în ”Mesaje de dincolo” că plângea actrița din rolul principal, oridecâte ori zicea ”step into the light”

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Galben gutuie