Log in

Tocmai ce-mi pusesem gândurile la locul lor. Mi le așezasem în cutii, cutiuțe, sertărașe, rafturi, dulapuri, camere și ram de memorie: gânduleţ la gânduleţ, gândişor la gândişor, gândac la gândac, gândiciune la gândiciune ( he, he, softul telefonului nu știe cum sa se comporte cu un cuvânt la prima întâlnire :) ), gând la gând, gânditor la gânditor și gândire la gândire.
Nici nu mă așezasem bine întru binemeritata odihnă de după marea așezare în noua ordine gospodărească a dragostei gândăcești, că un gândilici mă curta deja pentru adopție.
-Ești un gând alungat, este?
-Este. Adică sunt.
-Și ce vrei de la mine? Nu ești gândul meu!
-Nu sunt, dar aș putea fi :)
-Ideea este că nu am unde să te așez. Nu mai am nici măcar un micro spațiu de stocare, iar tot ce am pe stoc e nou nouț. Dar mai bine spune-mi de ce ai fost alungat.
- Poate pentru că sunt un gând negru.
- Hmmm, doar pentru atât?
- Nu, câteodată sunt un gând rău.
-La fel de negru şi de rău ca Joe Black?
-...
- Fie.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Duminica