duminică, 7 august 2016

Lecție



Am un trandafir japonez galben. Este superb! În fine, a fost. Treceam zilnic pe lângă florărie, dimineața, când florarul își etala marfa. Într-una din zile am cedat chemării sale și l-am cumpărat. Mai avusesem unul la fel, unul pe care il pierdusem ca urmare a infestării cu dăunători. Nu voi înțelege niciodată de unde au venit păduchii ăia, altfel decât ca este o plantă care își naște proprii paraziți. Oribil! L-am lăsat să moară. În sensul că în afară de câteva dușuri reci nu i-am administrat nici un tratament. Dacă vrei să trăiești, trăiește, dacă nu, nu. Din partea mea ți-am oferit toate condițiile de trai în ghiveci confort unu sporit. Și eu tot la bloc trăiesc și, dacă eu pot fără lux, poți și tu :)
Astă primăvară, răspunzând chemării violetelor, mușcatelor, levănțicăi și trandafirilor japonezi, mi-am amenajat un  colț de rai. ”Colț de rai” nu este o figură de stil și nu este întâmplătoare. Atunci când am văzut că păduchii  trandafirului galben ies din bobocii ce stăteau să înflorească, am cumpărat un insecticid și l-am otrăvit nițel. Nu mai are păduchi, dar este în convalescență, dacă vrea să trăiască, bine, dacă nu, eu m-am vindecat de frumusețea iluzorie vândută de florari.
Imediat după, păduchii au infestat trandafirul roșu. După ce l-am tratat, a fost infestată mușcata orange și, după aceasta, mușcata albă. De sub frunzele lor, din ouă albe și moi ca niste icre, ieșeau niște gândaci-păianjen negrii, foarte foarte dezagreabili.  I-am stârpit fără milă, chiar și cu prețul unor părți de floare și frunze nesimțite. Otrava cea de toate afidele a unui colț de rai...
Poate ca asta suntem și noi, oamenii, niște omizi născute de planeta mamă. Unii fluturi, unii fir de mătase și unii meșteri și doctori europarlamentari, a căror menire este să standardizeze curbura castravetelui, ”îndoiala” bananei și geometria uzufructului viței de vie...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu