Însemnări

Cele ce m-au făcut să fiu om au fost prostiile pe care le-am zis și greșelile pe care le-am făcut, dintre care definitorii au fost două: atunci când am privit Soarele în ochi, de pe scaunul din dreapta șoferului, pe autostradă, în drum spre Tirol și Luna tot în ochi, dar în oglinda de la baie, imediat după ce pana de curent m-a pus pe gânduri cu întrebarea ”incotro?”. Făceam bagajele, a doua zi aveam să ajung în Mallorca.
Au trecut ani de atunci, Soarele și Luna îmi sunt la fel de aproape, și totuși, ceea ce mă definește acum ca om, este neputința mea. Și refuzul :)


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Duminica