marți, 19 iulie 2016

Personaj

Se așezase pe unul din scaunele cu vedere la interior, cu fața spre culoarul de acces al călătorilor fără loc pe scaun, în ciuda prețului unic al biletului de călătorie. Un loc ideal pentru un observator.
De acolo de unde eram, contemplam la zoaiele de pe podeaua mijlocului de transport în comun, și mă rugam în mintea mea să se lanseze o campanie de presă, prin care eram invitați să donăm bun simț și civilizație, prin care ni se reamintea ce este bunul șimț și civilizația, ca să putem, la rândul nostru, să pretindem șoferului RATB să învețe să-și selecteze călătorii, iar pe șefii de la regie, șoferii. Ca să nu mai iasă din garaj azi, cu zoaiele zilei de ieri :)
Aproape țopăind, puștanul a urcat cele 2-3 trepte ale diferenței de nivel dintre călători, în ciuda prețului unic al biletului de călătorie, a trecut sprinten pe lângă cel cu fața spre interior și i-a smuls cu breteaua rucsacului cartea frumoasă pe care sezătorul o citea, risipind-o pe podeaua ce astfel s-a schimbat la față. Cartonul verde și lucios al coperților s-a dovedit sol fertil pentru niște personaje fabuloase! Hobbiți, gnomi, elfi, 2-3 oameni și, desigur, orcul șef :)
”Ha, ha! am râs în sinea mea. Lăsați orcii să vină la mine!” am transmis telepatic șoferului, care a așteptat răbdător în stație, până când acesta ne-a pus oglinda retrovizoare pe noi, să ne vedem cât de săraci cu duhul suntem :D
Puștiul s-a întors, și-a cerut scuze, s-a aplecat și i-a ridicat celui păgubit, cartea. Asta e, am zis, un scriitor nu-și permite luxul să piardă nici un moment, nici un detaliu din desfășurarea acțiunii, citind. Dar ce ar fi scriitorul, fără cititorii săi?
Ori abia acesta este deznodământul :)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu