sâmbătă, 9 iulie 2016

Acasă

Mă gândesc că dacă acum 12 ani erau parcate mașini pe câte două rânduri, așa cum sunt acum, locul nu m-ar fi ales să-l locuiesc. Nu m-ar fi văzut! Îmi lipsește din dotare strălucirea de divă, nu pot concura cu Fiara noastră cea de toate zilele full option. Ba dimpotrivă, până și printre biciclete sau trotinete mă simt rățușca cea urâtă.
În dimineața aceasta, în drum spre serviciu, ascunse printre mașinile aflate în weekend, voci ale rezistenței la acest progres greșit, statui ale individualității sătești, mă ademeneau fie să iau lavandă, fie cașcaval, fie să fiu atentă pe unde merg, ca să nu-mi rup picioarele.
Pe lângă un alfa romeo, un nene cânta la muzicuță. Era un cântec trist, nu atât prin ecoul lui, ci prin mișcările de dans cu care interpretul dorea să impresioneze. Avea probabil un target al său bine stabilit. Altfel nu-mi explic schimbarea registrului în funcție de trecător. Auzi, în pădurea cu alune își fac casă doi pitici...


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu