Amintiri de la etajul unu

Când ne-am întâlnit prima data, domnul V.G. m-a certat. Pentru toate cele ce nu erau așa cum ar fi vrut el. O cunoscusem deja pe doamna G, ai cărei ochi și privire îmi aminteau de tata. I-am zis asta cu un soi de bucurie a revederii pe care abia dacă o înțelegeam eu, darmite ea. Am vorbit despre una, despre alta, adică despre Dumnezeu :) Domnul G. Doar m-a certat. Prezența lui îmi amintea de mama. L-am întrebat de unde este, deoarece drumul până unde ne-am întâlnit era un tipar deja cunoscut. L-am pupat pe obraz pe domnul G. și i-am vorbit zâmbind despre faptul că generația se schimbă și, odată cu ea, se schimbă obiceiuri, mentalități și tabieturi. Nici măcar bordeiele nu mai sunt așa cum erau odată. Uite, acum aveți un apartament cu patru camere la etajul 10. Domnul G. S-a uitat la mine nedumerit, dar i-a plăcut. Nu știu dacă a înțeles ceva, importatnt este că trăim în realități paralele iar atunci când ne întâlnim, vecinătatea este una reciproc avantajoasă. Domnul și doamna G sunt membri ai grupării Martorii lui Iehova. De când l-am pupat pe obraz, doar domnul G. vine să plătească întreținerea. Când drumul spre Sala Regatului trece pe la întreținere, domnul G este elegant și miroase a parfum. Cănd dă doar o fugă ca să-și achite datoriile, domnul G e cam ponosit și cam miroase a țuică. Dar vorbește frumos.
Domnul O. L. este preot ortodox. Nu l-am văzut vreodată zâmbind și mereu îmi dă câte un canon, că aia e așa și pe dincolo și că ar trebui să fie altfel și pe dincoace. Dar nu-mi arată cum, cum ar face el dacă ar fi în locul meu :) Domnul O.L. scoate politica din mine, deoarece sunt nevoită să improvizez tot felul de diplomații ca să-i spun că îmi este de o impecabilă inutilitate și pierdere de timp. Atât el, cât și coana preoteasa pentru că, din păcate, realitatea nu este ca facebook-ul, ca să poți elimina pe cine vrei tu, fără închipuite vinovății și sau remușcări. În mod cert, doamna și domnul O. sunt așchii ale unei alte tradiții pe care pur și simplu nu o recunosc. La fel ca și pe doamna profesoară T.D., care dă vina pe elevii ei, povestind cum și-a stricat ea vederea intermediară din cauza lor, pentru că se uita la ei în clasă prin ochelarii de citit uitați pe nas :)
În general, atunci când bărbații vin să plătească întreținerea, miros a băutură și a haine de casă neaerisite. Sunt foarte rari Domnii a căror prezență este atât de plăcută, încât li se poate imputa această calitate. Deoarece ei sunt cei ce, prin prestanța lor, transmit mesajul că încă nu este totul pierdut și încă există speranță. Dar nu există! :)
Când vin să plătească întreținerea, femeile miros a parfum, sunt pieptănate și rujate, chiar și mămăițele care se grăbesc să nu-și piardă serialul. Chiar și cele mai morocănoase. Chiar și cele care se plâng că nu le ajunge pensia. Cel mai răspândit parfum este cel de detergent și balsam de rufe. Câteodată, atunci când vin să plătească întreținerea, femeile miros a mâncare proaspătă. Din modul cum se precipită, îți dai seama că au lăsat mâncarea pe foc. De cele mai multe ori își cer iertare pentru condiția lor. Hmmm, o condiție pe care nu am văzut-o amintită pe nici o statuie prin oraș, pe nici o placă comemorativă. E plin orașul de busturii de labagii despre care se crede că ce au făcut ei nu a mai făcut nimeni. Ei bine, vă înșelați :D
Sunt și câteva doamne care vin să plătească întreținerea. Acestea mă duc cu gândul la Amazoane. Mame, soții, profesioniste. Și minunate amante. Le recunosc după zâmbet :)
Zi să mori tu, Vescan, că așa sunt ele, păsări călătoare!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Duminica