Postări

Se afișează postări din 2016

Anișor

Imagine
Ziua mea de muncă se încheiase, aș zice, așa cum trebuia. Desigur că, perfecționistă cum mă știu, îmi reproșam faptul că mi-am depășit numai recordul personal al zilei de ieri, nu și pe cel al zilei de mâine, ca să stau și eu liniștită măcar o zi.
Ședeam pe scaunul pe care îl ocupasem în 368 și-mi proiectam deja recordul zilei de mâine și de poimâine și visam cum o să mă bat eu pe mine la leapșa pe ouatelea :) Nu-mi plăcea ipostaza, dar doar pentru că sufletul meu de copil cam întâmpina dificultăți în respectarea comenzilor pe care le dădea unui trup deja bătrân, care se revolta împotriva efortului repetat depus, de se lăsa pe vine și a se ridica pe sine.
Am început să râd. Domnul din stânga mea respira un aer de mirare. Cum adică? Nu i-am spus, pentru că deja, la vârsta lui, trebuia să știe.
Pe scaunele din spate, o fetiță cu tatăl ei:
-Tati, ”Lt” este prescurtare de la locotenent?
-Da, răspunse acesta.
”Hmmm”, mi-a bubuit mie în minte o sclipire, fix pe când treceam pe la…

Roger

Mă urc pe ușa din mijloc a mijlocului de transport marca Mercedes. Virez la stânga și mă înscriu regulamentar pe calea de acces spre cele patru locuri din dreapta spate. Câte două în oglindă, dar mă bușesc de zidul olfactiv ridicat de cei doi oameni ai străzii tolăniți întru odihnă pe diagonală, ca o balegă de mârțoagă pe Calea Victoriei. Efectuez o rotație în jurul propriei axe, scuipând printre dinți un ”tuțigâtumătiidesoartă”, iritată ca un Soare nemulțumit că inelul lui Saturn nu mă mai încape, că argintarul nu era prezent la datorie ca să-l ajusteze după noile coordonate comunicate de nume ce cod ”Marcel”, GPS-ul din dotare. Cum adică am ajuns la destinație?! Dublu supărată pe meșterul croitor care, dintr-o regretabilă eroare, mi-a croit din draperiile de catifea verde ale sufrageriei casei părintești, după tiparul din ” Pe Aripile Vântului”, o rochie în stilul anilor 50, eroarea constând în estimări nepotrivite ale taliei, care astfel a devenit din una de Divă, una de Astru. To…

Moș Crăciun

Imagine
În 368 e Moș Crăciun! Bine, nu și-a dat seama că l-am ghicit, stă pitit după tipa ce mă privește de sus, deghizat în călător si mă privește dojenitor fiindcă butonez de zor la telefon în loc să...să ce? Pe geam nu mă pot uita, fiindcă este așa de nespălat, încât umbra de priveliște pe care abia o zăresc prin el, mă duce cu gândul la Surâsul Hiroshimei și nu vreau. Eu vreau Cireșarii!
Înăuntru, minele celorlalți călători mă duc cu gândul la Somnoroase Păsărele și nu vreau. Eu vreau Recreația Mare, așa că nu mă mai dojeni și nu-mi inventa necuminţenii, doar pentru că de la Motanul din Cracovia și până acum au trecut mai bine de 40 de ani și tu n-ai putut să-mi mai aduci nimic, nici măcar Cișmigiu & Co

Mircea Cucu

Imagine
Ani StoicaPrima foame nu se uită niciodată :) E foamea care se manifestă în fiecare om, la timpul său, despre rolul și rostul său în piesa vieții.
Mă gândeam la particularitatea sclipirii memoriei individului pe fondul manifestării mentalului colectiv. De 1 decembrie ai scris despre tăria copacului și contribuția acestuia la creație. De 11 decembrie ai scris despre creația iluziei. Și atinci și acum, ai adus în imagine nuanța așteptării: galbenul de miere, galbenul de țuică și cel de bere.
Și totuși ai cerut un loc de muncă, nu ceva de mâncare :) Am citit despre galben că are o așa de mare năzuință spre lumină, încât nu există nuanțe de galben închis.
Doar știm fiecare dintre noi, și pietoni și șoferi, că galbenul este culoarea așteptării. De la autoritatea universal recunoscută a semaforului.
Bună dimineața!

Povestioară

Este foarte păguboasă chestia asta cu ”să visezi”, ”visare”, ”visele”! O viață întreagă îți canalizezi energiile să visezi frumos, sănătos și bogat pentru a te trezi la un moment dat, fără să-ți dai seama când, oricum la vârsta la care, deși ai visat toată viața ta de până atunci, în realitate ești rupt în cur scuzati expresia. Bine, acum nu visele te-au violat în halul ăsta, ci încăpățânarea ta de a le face să fie realitate.
 Păi domilor și doamnelor, visele sunt ca politicienii! Ca niște orfani care se dau periodic și permanent spre adopție și așteaptă totul de la tine, ca și cum ar fi ai tăi. Te consumă până nu mai rămâne nimic din tine și apoi se reorientează spre alte surse de hrană pentu visele și suportul lor.
Eh, de aceea zic, am lăsat visele de capul lor și eu m-am concentrat pe realitate. Buuun, până să ajungă visele la concluzia că ele trebuie să fie demne de o asemenea visătoare ca mine, m-am gândit să scriu ceva. Despre realitate, desigur, unica certitudine :). Ceva frumo…

Contact

Imagine
Când îi urezi unui cuiva ”noapte bună, vise plăcute”, nu e ca și cum ai aștepta să se întoarcă urarea asta asupra ta înzecit, însutit, înmiit, așa cum se întoarce gândul imediat după ce a trecut prin tezaurul Băncii Universale de Unde, Vibrații, Muzică și Arte
Și totuși, m-am întâlnit în vis cu Necunoscuta. Chipul îi era pictat pe față, iar pe fața ei nu era doar machiaj. Fața ei nu era doar culoare, nu era un desen, un grafitti, un mozaic sau un puzzle. Era însăși imaginea Artei, a Creației
A fost suficientă doar o simplă și sinceră apreciere din partea mea, pe care am ales s-o exprim, nu s-o tac. Foarte frumos, i-am spus. Îmi plac enorm, și Conceptul și Execuția
Noroc cu junghiul din omoplatul drept, cu care m-am pricopsit de la aerul condiționat și care mă scoală în fiecare dimineață la aceeași oră, fie vară fie iarnă, că altfel Necunoscuta ar fi reușit să-mi scoată prin ochi, Plăcuțele de la Sinaia.
Visul acesta este despre cult, spirit și atitudine, oare ce o fi …

În realitate

Imagine
E încă întuneric, plouă sau a plouat, nu știu, aerul e rece și fereastra de la camera mea e deschisă. Stau și îmi beau cafeaua, citesc una alta pe net și cineva trece prin față pe la Mega, fluierând o melodie de primăvară
Ce fain! Ziua de azi pe facebook e amintirea ce probabil mi se va derula prin minte în clipa de dinaintea morții mele
E ziua când m-am împrietenit cu un prieten, ziua când am zâmbit, când am râs, am ascultat un cântec frumos și am șeruit gustul acestei lumi, condimente și mirodenii, sărat, piperat, dulce, amărui, acrișor, acidulat, efervescent, pufos, onctuos, ud, umed, aerat, omogen și color...
Zice Mark Twain că “The two most important days in your life are the day you are born and the day you find out Why.”

...îți dă aripi

Imagine
Dacă pierzi tramvaiul 47 este ca și cum pierzi timpul. Este atât de rar, încât ar merita să fie cotat la bursa de valori sau vândut la licitația rămășițelor din Triunghiul Bermudelor :)
Vis a vis de portalul de unde aștepți ca Zeul Cronos să se întruchipeze în tramvaiul 47, Condolio ofertează trecătorilor servicii funerare non stop și complete, iar eu mă simt ca la Judecata de apoi: dacă nu m-aș fi dichisit atâta în oglindă, aș fi prins ultimul tramvai. Fâl fâl

Cucernicie

Scriu aici o poveste de viață despre suprapunere de spațiu, despre împletirea lui cu anotimpul, despre contopire: spațiul meu cu spațiul lor. Se întâmplă acum, ca întotdeauna. S-a întâmplat și acolo, la linia 18:45 :)
Cine, cum și de ce cucerește infinitul :)


Cifra

Înțeleptciunea intelectului

Imagine
Mda, am avut și eu etapa mea de Buddha :) Cam de 40 și de ani. Spre 50. Acum doar burta îmi mai amintește de Buddha. Și gușa. Firesc, Dorian Grey a fost un fel de Tom și Jerry. În realitate, imediat după ce am bifat ca fiind îndeplinită fiecare dintre cerințele de mai jos, am sfârșit privindu-mă în oglindă și vâzându-l pe Doamne Doamne. Am întrebat:
-Doamne, cât costă ora de atotputernicie?
-Nu știu, mi-a zis. Stai să fac un calcul....9 lei 58 de bani și trei în perioadă.
-He, insuficient, Doamne! Ora de tuns la Beauty District în Calea Victoriei costă 156 de lei. Minus c/val unei căni cu ceai de fructe de pădure din partea casei. Ca să am mâine dimineață temă de gândire atunci când o să stau pe budă.
Update-ul de dimineață :)
M-am decis că îmi place mai mult Gânditorul nostru decât Buddha lor. Are așa, o alură de StatuPalmăBarbăCot. Plus că-mi dă gâdilici la buricele degetelor atunci când număr bancnote de 200 de roni. Că de unde atâția lei pe aceste plaiuri?
În altă …

Paquet

Imagine
Mă bâzâia un gând grijă. Mă bâzâia ca un ţânţar. Ciupeşte-mă, n-ai decât! Oricum nu-mi foloseşti la nimic, câtă vreme nu mi-am făcut niciodată griji în ceea ce mă priveşte, filosofia mea de viaţă fiind "aşa, şi?" :) Şi dacă tot mâ bâzâi cu aerul ăsta de deşteptare, la ora patru dimineaţa (trei, după soare) trebuie să ştii că eşti demn de o soartă mai bună. Bâzâie pe altcineva, te rog. Pe altcineva care are mai multă nevoie de tine. Eu m-am deşteptat deja. Mă culcasem şi adormisem deşteaptă gata :)
Mi-am făcut cafeaua, am aruncat un ochi pe facebook, acolo unde reuşesc să-mi las grijile în ordine, mi-am pregătit un sanviş, 2-3 bomboane de ciocolată şi un măr şi am plecat. Într-o excursie. În epicentrul cuvântului. Scopul deplasării, scuza mijloacelor. De trai :)
Băi, deci, ştii de ce întotdeauna "aşa, şi?", dar întotdeauna? Pentru că m-am născut fără griji, toate grijile mele lăsate în ordine pe facebook, fiind doar de amorul artei, îndrăgostită de căr…

Memoar

Imagine
Am o mulțime de amintiri din ziua de azi, dar numai una merită să fie distribuită public. Bunăoară, îmi amintesc de consternarea polițistului examinator, care era gata gata să-mi dea carnetul de conducere la prima încercare. Nu mai amintesc acum de bucuria lui de a mă freca, după ce trecusem cu brio de sală și de poligon, cu „la prima intersecție efectuați viraj stânga” și „întoarceți acolo unde aveți posibilitatea”. Ca un uliu pândea modul, timpul și locul când mă uit în oglinzi, când dau semnal, când părăsesc banda întâia și mă înscriu pe banda a treia....chestii. Toate acestea pe fondul sonor al interogatoriului despre prenumele meu, că ce nume e ăsta, Animari. Și de ce e scris așa. Și una și alta. Și toate la superlativ, până ce, dezarmat de arta și grația de care am dat dovadă în trafic, mi-a zis să trag pe dreapta. Nu înainte de a efectua un al doilea viraj stânga. Și opresc regulamentar în timpul virajului, dar numai ca să-mi calculez șansele de a nu mai ceda prio…

Noroc

Imagine
”Existența noastră depinde de noroc”...de norocul de a te naște în partea groasă a minciunii, în partea etanșă, acolo unde adevărul este într-atât de sufocat, încât orice urmă a ființei unui Căutător, este pentru Acesta o bulă de aer similară cu speranța la viață. Astfel încât reușești să nu devii un promotor al minciunii universale.

 ”Ca printr-un făcut”, spre dimineață am visat ”ceva de genul ăsta”. ”Se făcea” că am trăit cât trei generații de mame de-ale mele, toate netrăitele lor. Fix așa ca în realitate :) Astfel încât, tot viețuind acum acolo viețile lor neviețuite atunci aici, nu am putut fi fata ce aș fi fost. Dar sunt :)
Bună dimineața :)




Cuvânt de împrumut

Imagine
”A fi căsătorit” este un predicat nominal. Predicatul nominal ”a fi căsătorit”, la fel ca predicatul nominal ”a fi fericit”, ”a fi mulțumit”, ”a fi satisfăcut”, ”a fi...oricum știe toată lumea căsătorită că e să fii căsătorit”, exprimă o caracteristică a subiectului și este format dintr-un verb copulativ la un mod personal și dintr-un nume predicativ, simplu sau multiplu (unde ”multiplu” neapărat a fi înțeles ca fiind măcar complex dacă nu complicat :) ). Verbul copulativ cel mai des folosit în construcția predicatului nominal este a fi.
Fără ajutorul numelui predicativ propoziția nu ar putea avea un înțeles deplin, deoarece verbul copulativ nu are un înțeles de sine stătător. Totodată, numele predicativ nu este suficient pentru formarea unui predicat. Fără verbul copulativ, partea de vorbire prin care este exprimat numele predicativ ar deveni atribut.
”A fi tu însuți”, ”A fi tu însăți” este, însă, un fapt de asumare a propriei individualități. A fi e ceea ce ești :)


Strada

Imagine
Am prins un culoar liber în dimineața aceasta. Liber în mașină, liber pe stradă. O feerie!
Cu ocazia aceasta am văzut ceva ce, în zilele aglomerate, scapă privirii. Bărbați trecuți de vârstă a doua, petrecând cu privirile lor, fete și tinere femei, până dincolo de orizont :) Acum ce să zic, ca o bunică ce pot fi :)... Când privirea bărbatului este cea a unui artist ce-și adoră arta, cea a unui somelier ce gustă un vin bun și privește zarea prin filtrul acestuia, cea a unui bijutier ce evaluează bijuteria, ca un bun și experimentat cunoscător, e frumos!
Dar dacă bărbatul vede femeia și salivează ca câinele lui Pavlov, e urât. Grețos. Ar prinde bine un pic de școlarizare în domeniu pentru bibici și mitici :)


După amiază de septembrie

Imagine
Mă ridicasem de pe scaunul autobuzului pentru că frigea :) Și pentru că picioarele mele țipau după nițică acțiune :) Astfel am avut ocazia să văd. Răsărise, crescuse și se înălțase dintre riduri de scoarță ale bătrânului copac. Ca un gând nou dintr-un cap vechi :) Ca sămânța de entuziasm printre rădăcini obosite și plictisite de loc. Ca un ou proaspăt cu care dregi maioneza tăiată :)

A merita

A fost o zi din acelea când toate pânzele albe ale tuturor corăbiilor scufundate s-au adunat în jurul taliei acelei femei. Nu era nimic erotic în fusta aceea, nu era nimic pervers și nici inocent. Pe unde trecea, foșnetul ei și vălurirea pașilor puneau casele, într-o lumină specială , făcându-le să semene cu niște Arce iar aerul, aerul mirosea a ”da, domnule, viața e frumoasă și merită să fie trăită”...

Notificare

Telekom România Communications S.A., numită între paranteze și ghilimele, Telekom România, ne-a dat nouă, celor câtorva abonați din zonă, oportunitatea de a rezolva o sumă de exerciții de tipul "Tu cum îți petreci sfârșitul lumii?".
Tortura s-a întins pe parcursul a trei săptămâni și un număr de 170 de ore de nefuncționare a pachetului de servicii format din telefon, internet și televiziune.
Pagubă în ciuperci, cam acestea au fost primele reacții :) De atunci, însă, și până acum, reacțiile noastre au devenit aidoma celor ale pământenilor bântuiți de haos din nu știu ce joc video, cele din care Inchizitorul trăgea concluzia cum că ar fi în firea omului să caute vinovați la vreme de tragedie. Motiv pentru care a dat sentința în favoarea extincției rasei umane :)
Azi, de fapt ieri, odată ce istoria Telekom România Communications S.A., numită între paranteze și ghilimele, Telekom România, s-a repetat în colaps, noi am început să ne certăm. În primul rând pentru că…

Val

Acum 15 ani, Lucian Mândruță (dacă îmi amintesc bine), spunea comentând imaginilie transmise live de la New York, că lumea noastră s-a schimbat, nu va mai fi niciodată la fel :) Așa este, așa a fost! Lumea mea a devenit o lume nouă, cu toată paleta unei lumi noi ce se lasă a fi descoperită, cu pericole și frumusețe, cu risc și plictis, cu frici și curaj, cu drame, romance și comedii :)
Îl urmăream de pe fotoliul meu din livingul de atunci de când, ridicându-mi ochii la nivelul lor, am revăzut balconul de unde am deschis televizorul în seara de 21.decembrie.1989.
Lumea noastră nu va mai fi niciodată la fel :)

Creație

Imagine
În orice bonsai este un strigăt de durere pe care cultivatorul său nu-l aude, dar îl vede ca pe o artă a cioplirii sale. Chinul bonsaiului dăinuie generaţiilor de cultivatori. Voi face o excepţie şi voi aminti de Victor Hugo, "Omul care râde", de "Copacul" lui John Fowles şi de "eaucontreair", cea mai frumoasă denumire de firmă de salubrizare a eului, a cărei activitate se învârte în jurul ideii de beautiful.colorful.you.

Știu, ai nevoie de limite. Îți trebuie niște repere, niște puncte de referință, niște linii. Chiar și un plafon. Se roagă pentru ele intimitatea ta, care nu mai suportă nemărginirea infinitului.
Ce zici depre ieri? Ieri este o limită. Un miez de energie închisă într-o carcasă. Ca o baterie. Aidoma trupului tău.

 Acum taci. Și atinge-te. Atinge-te de jos și până sus. Atinge-te duios, atinge-te cu nerv, atinge-te ca un explorator care a ajuns pe tărâmul făgăduinței, atinge-te ca un nou născut. Ești tu o arhitectură? Ești tu o…

A trăi...

Imagine
Altădată n-aș fi ținut doar pentru mine bucuria unei astfel de rătăciri și aș fi împărțit-o cu cei pe care i-aș fi vrut aproape. Eh, de data asta m-am ascuns în acel univers ca sub un clopot, și n-am mai lăsat pe nimeni să intre și să fure din florile mele, doar de dragul de a-și citi în petalele lor “mă iubeste, nu mă iubește”, ucigându-le cu cruzimea iubirii lor.
Da, așa este! Uite că nu-mi mai pasă de apropierile și depărtările noastre!
M-am aruncat la pământ și am căzut în cer…cei ce-și imaginează că se înalță atunci când zboară, sunt niște fraieri :) Pe cer, norii luau niște forme incerte. Mai întâi i-am văzut ca pe niște războinici în luptă, pentru ca apoi să se transforme în brațe larg deschise spre îmbrățișare.
Ploua, și cu fiecare picătură de apă, ploaia mă certa:
“Vorbești mult, vorbești foarte mult. Și scrii, scrii mult! Vorbești și scrii, dar de trăit, mai trăiești? Tu nu vezi că a crescut primăvara în ram, e deja vară și tu tot cu picioarele reci ești? Ia de a…

Element

Imagine
"Bună dimineața!", zic cu efervescența unei bule de aer abia evadată dintr-un pahar cu apă tonică. Doar, doar ajung până la nasul bărbosului de la recepție clienți, sufocat de reclamațiile unui consumator de foc, nemulțumit de taxa de municipalitate și de costurile cu serviciile de canalizare, câtă vreme apa ce-l atinge se face nor. Ca să ne plouă nouă, pe chipurile ce însumate, fac fața lumii: când albe, când cenușii, când pământii, când verzi :)
De dincolo de geamul securizat al casieriilor din stânga, privirea de sticlă a lui Arsenie Boca mă întâmpina cu mesajul "Pe aici nu se trece!". OK, OK, am efectuat o semirotație în jurul sinelui ce, suprapus sensului acelor de ceasornic, m-a rostuit spre casa din dreapta. Tu cu proştii tăi, eu cu prostia mea :)
Morala...s-o găsească investitorul de la Veolia :)



La pas

Imagine
Anul trecut pe vremea acaesta n-am cheltuit nici un leu! N-am cumpărat nimic. Şi nu că nu am intrat prin magazine, fiindcă am intrat. Şi chiar am găsit câteva chestii care mi-ar fi plăcut şi mi se potriveau, dar m-am abținut. Acolo unde nu m-aş fi abținut, nu am găsit ce căutam :) Acum am un sentiment de sărbătoare, văzând banii din portofel. De parcă i-aș fi găsit pe stradă.
În schimb azi, pe când netezeam piesa vestimentară achiziționată în ajun și meditam la faptul că un pic de dantelă n-a omorât pe nimeni, ca feminin al lui Dante, evaluam prețul plătit ca rezultat al reducerilor de sezon. Am plătit :)
Aș fi putut să jur că pe lângă broderia spartă, dantela aplicată și croiala în evantai, pata de culoare de pe foaia de pânză albă din bumbac, erau niște buchete de flori! Când, ce să vezi, erau mai degrabă niște creații de ordinul arahnidelor. Iată, dar, cum s-a adeverit visul meu de acum ceva nopți, visul unde eram o fată "Harry Potter" și mă jucam vâjhaț :) Cu d…

Părul, dar năravul?

Imagine