luni, 29 iunie 2015

Om și loc

Se întreba Eliade ”de ce aș exista doar prin cărțile pe care le-am cetit?”. Același Eliade care se întreba de ce ar trebui ca ei, oamenii, să facă copii, să procreeze.În fine, nu sunt sigură, e posibil să fi zis ”noi, oamenii”. Oameni și cărți.
Așa l-am întâlnit eu pe Eliade, în Carte, Carte pe care a scris-o ca pe un răspuns la întrebarea ce încă o macină pe Maitreyi și acum, după mai bine de 40 de ani. Așa i-am cunoscut și pe Fănuș Neagu, Eugen Barbu, G.M. Zamfirescu, Constantin Chiriță... Nu stiu în ce măsură ar trebui să le fiu recunoscătoare pentru faptul că opera lor s-a trăit prin episoadele mele de viață trăită, încă de la venirea mea pe această lume :)  Nu știu nici de ce ar trebui ca noi, oamenii să facem copii, să procreăm, să ne înmulțim. Poate pentru altfel ar dispărea cetățile, s-ar prăbuși în ruină și uitare.
Și nu că ar fi mare sfârâială cu cetățile noastre, dar dacă tot sunt, nu e păcat să le pierdem? Și apoi ce, noi le-am construit, noi le-am ridicat? Ne vom asuma noi responsabilitatea pentru Cetate, atunci când spiritele Constructorilor vor vrea să știe despre Loc? 



Mediu de cultură

Sufăr de o boală incurabilă! Îmi place viața, cred în miracole și îl iubesc pe Dumnezeu :)
Tocmai mi-a dat binecuvântarea, fiindcă am putut să-i dovedesc faptul că mi-am inhibat fobia față de poveștile cu marcări tumorali. I-am relatat despre întâmplarea ce m-a adus în același loc și timp cu un doctor în medicină, care îmi povestea, la rândul lui, despre frumusețea unei tumori. Parcă recita o poezie despre desăvârșirea actului de înaltă trădare a viului, a vieții.
................................................................................................................
Eronat, d-le Patapievici, nu așteptați să obosească nedreptatea! Învitați nedreptatea la plimbare, la dans, la jogging! Faceți sport cu nedreptatea, faceți nedreptatea să râdă! Osteniți nedreptatea cu atenția și răsfățul dumneavoastră! Numai așa nedreptatea va cădea într-un somn adânc, întru binemeritata sa odihnă.


miercuri, 24 iunie 2015

Pix

L-am visat pe Domnul cu ASA&CO, un nume de cod pentru o organizație intergalactică de bandiți. Domnule, și nu-mi pusesem nimic sub pernă, ci capul pe.
Era îmbrăcat, Domnul, în officer de societate civilă. Mi-a dăruit un apple de ultimă generație, spre satisfacția totală a șarpelui, care a efectuat, copleșit de impresia artistică a acestui act și fapt de dăruire fără precedent, o rotație la 180 de grade. Unde ți-a stat capul, îți stau picioarele :)



marți, 23 iunie 2015

Acasă

Voi credeţi că doar la mare poţi avea parte de răsăritul spectaculos al soarelui? Hai să fim serioşi! Să vezi răsăritul soarelui la oraş! În imaginea ultimului etaj al casei. Şi nu e a ta, dar ştii casa aceea dintotdeauna. Şi nu e prima oară când o vezi, dar e prima dată când ţi se dezvăluie că fiind şi marea şi muntele şi dealul şi câmpia şi lunca Dunării :). Şi nu ştii cum de eşti tu la ora aceea, acolo? Pentru că te-am chemat.

Matinal

Mâncăm pentru că ne place şi pentru că trebuie sa-i dăm ceva de lucru şi aparatului digestiv, nu doar inimii, creierului, ochilor, sângelui, oaselor, cărnii şi pielii. Doar e unanim recunoscut faptul că la om, unicul aparat ce poate fi şi este pensionat, imediat după ce şi-a îndeplinit onorabil datoria, este cel reproducator :) Astfel încât, vine un timp când acesta stă şi meditează la nemurirea sufletului, până în ziua când primeşte lichidităţi. Să vezi atunci party! Că doar nu vă imaginaţi c-o să stea la rând pentru reţete compensate :)

duminică, 21 iunie 2015

M

Am venit, am văzut. Optimismul meu mi-a dat speranțe. Am greșit. Am revăzut. Pesimismul meu mi-a zis sa-mi scot ochii, dar eu mi i-am dat peste cap. Am greșit. Am revenit, am văzut. Mâna a luat poziție, dar inima nu m-a lăsat. Atunci ficatul meu mi-a spus că am greșit, iertând. M-am răzgândit. Mintea nici nu m-a lăsat să uit și m-a și ajutat să tai, mental, piciorul de lemn căruia începuse să-i placă frecția, frecusul, frecarea.
Am venit, am văzut, am făcut. Acum mai trebuie doar să am răbdare până voi pleca din acest Univers greșit.
Mi-e dor de desene animate :)



marți, 9 iunie 2015

X

Ce-aș mai avea de zis, ce ar mai fi de spus? Cred că 10-12 zile de concediu de odihnă, adică 10-12 zile de alergătură, enervare și smiocăială până la epuizare sunt un bun tribut plătit părții neplăcute a vieții în societate, pentru răsplata celorlalte 355-353 de zile de împlinire și satisfacție prin muncă :)
Sau, în fine, un bun exercițiu de amintire a tuturor celor cu adevărat importante de-a lungul călătoriei numită viață de om obișnuit. Cuvântul zilei : Siena.
„Femeia nu-și poate permite luxul să renunțe la ea, oricâte sacrificii ar trebui să-și asume până a se ajunge. Își sacrifică vise, își sacrifică dorințe și aspirații, își sacrifică etape din ea. Piei. Straturi de aparență. Până la rost și sens, sidef de os domnesc.”
Somn bun, mâncare bună, apă și vin, dulce, acrișor, sărat, piperat, aromat, condimentat, oameni buni, vii în floare și măslini, chiparoși, dafini și rozmarin, cer senin, stele și licurici…

IX

...dacă aparatul foto ar putea imortaliza aerul, parfumul, adierea, briza...

luni, 8 iunie 2015

VI, VII, VIII

Șase
FI-PI-LI…mă gândeam să scriu ceva despre artera de circulație Firenze-Pisa-Livorno, dar Firenze încă nu, îar despre Pisa și Livorno, oricum aș zice, oricât de francă sau de diplomată aș fi, risc să declanșez o reacție în lanț de tip „dai într-unul țipă doi”. Deci cam așa ceva, cam ca în ceata lui Pițigoi...


Șapte, Firenze
Pe fondul blocajului în trafic al celorlalte dorințe de tip autovehicul, cea de tip tramvai este în pericol s-o ia la vale. Dar numai dacă este în San Francisco. La Voltera, de exemplu, tot ce se deplasează pe sine, are eleganța de a da nițel în marșarier.


Opt



Zice Moretti că este de recomandat ca berea bună să fie consumată în cea mai bună companie. E drept că jurnalul acesta este despre cât de rea și urâtă sunt eu în comparație cu lumea asta mare, bună și frumoasă :)
„RELIGIONE MAGDUCIS VIGILANTIA PASTORIS CONCORDIA CIVIUM”


Ziua a cincea



E drept că oricine și fiecare dintre noi merită o a doua șansă pentru a răspunde la ghicitoarea „Quale e la tua paura ?”…………………………………………………………………………………………………

Commutato a cinque stelle…acasă este locul unde nu îți este dors ă te conectezi la rețea. Nu telefon, nu televizor, nu terminal wifi.


Ziua a patra

Cinque Terre a dispărut de pe fața pământului! A fost suficient să ratezi, pe fondul și condițiile de aglomerarea umanoidă, ieșirea de pe autostradaă și gata, Cinque Terre a dispărut de pe fața pământului. A fost ca atunci când m-am deconectat de la aparatele ce mă țineau îm viața virtuală. Eram acolo și totuși nu eram. Sigur că dispariția Cinque Terre nu a lăsat un loc gol, ci Pistoia și San Gimignano au crescut de la două puncte pe hartă, la două puncte de interes turistic. Iată….


Si totuși, deși reset, restart, reconfigurarea traseului, sângele apă nu se face. Locul Păstorului e printre oi.


duminică, 7 iunie 2015

Ziua a treia

Chianti, Cuvântul.
Fiecare cuvânt are un început și un sfârșit. Chianti își are începutul pe buzele lui Hannibal Lecter, în tăcerea mieilor, urmarea îmbuteliată în sticlă, etichetată, astupată, comercializată, destupată, degustată, consumată și sfârșitul în renaștere… Uffizzi, Museo Storico Della Tortura, San Gimignano, domuri și clopote…


Multe etaje ale credinței mele în Dumnezeu s-au prăbușit sub apăsarea greutății lecțiilor de viață, unele noi s-au clădit. Cred în continuare că viața este o iluzie miraculous de frumoasă și, cum omul este gând, cuvânt și faptă a acestui  miracol, în desfășurarea lui prin timp și spațiu, acesta ar trebui să producă și să consume, un pic mai mult decât nimic. Un pic de creație :)

Ziua a doua

Reacția zilei: „nu judeca!”, venită ca răspuns la concluzia în orb „țigani@booking.com”. Nu judeca cu curul ! Dacă nici capul nu te ajută, îți poți spune părerea, judecând cu propriile tale percepții. Îmi place/nu-mi place bazate pe experiența gustului, mirosului, văzului, auzului și atingerilor tale.
Altfel, dragă domnule Remus, fie că-ți place, fie că nu, Romulus is on the roll. Adică pe banii lui :).



Fără nici o legătură cu adulmecarea dupăamiezii cu numărul 2, dimineața celei de-a treia zi a debutat cu înțelepciunea conform căreia în viață trebuie să înveți să-ți placă ceea ce faci, nu să cauți să faci ceea ce-ți place. Meciul de seara al sinelui, dintre Alsacia și Toscana, s-a încheiat la egalitate: Rai și colo, rai și dincolo.
Cuvântul zilei: Sidef.

ZigZagreb-Castelnuovo Berardenga-Villa a Sesta :)

Ziua întâi



Iarba verde de acasă m-a sculat din somnul cel de moarte în care m-adânciră barbarii de dușmani cu deadline-le lor: parlamentul și guvernul României, comisiile europene și ceva amestec al americanilor în treburile interne. Am ieșit din casă cu noaptea în cap, dar cu soarele ca hainele mele și cu picioarele pe Pământ. In, bumbac, piele naturală, lemn , argint plus, în limite de toleranță, o fibră de supraelastic numai bună să-mi susțină, pentru a nu-l lăsa să se aplece sub apăsarea propriei greutăți, egoul.
Orange, cafeniu, cacao cu lapte, kiwi, abanos, argintiu, corai, ocru, alb, liliachiu, bej, albastru și roșu pe unghii. Roșu pe unghii! Roșu pe unghii :)
Oamenii sunt educați și antrenați să accepte și să aplice monogamia, dar nici nimeni și nici cineva nu vor putea vreodată, în vreun fel, să antreneze sau să educe ființa umană, să accepte, să tolereze sau să aplice monotonia, monocromia, monologul, muzica mono sau monoteismul.
La radio, Bob Dylan, „ Just like a woman” ...
București-Belgrad-ZigZagreb