duminică, 24 mai 2015

Necunoscuta

Povesteam aseară cu Mihai despre etajul unde ne găsim emoticon smile El, la 22 de ani, mai are doar un pas până să intre în lumea oamenilor mari. A zis că a trecut prea repede, iar eu îmi amintesc cum îl priveam dormind în pătuțul lui, când am ajuns acasă de la maternitate și mă gândeam că nu voi trăi să-l văd mergând emoticon smile Pentru că mi se părea, pe atunci, că a fi părinte este cea mai grea încercare pentru un om, prin responsabilitatea și grijile pe care ți le asumi, prin panica ce te cuprinde la gândul că ai putea greși, iar greșeala ta ar putea să-l doară.
I-am zis că fix în două săptămâni împlinesc 50 de ani. Nu mă simt emoticon smile Simt, însă, uneori cum se jelește pe sine, fata mare din interiorul meu, pentru tot ce i-ar fi plăcut să fie dar nu a fost și nici nu mai poate fi.
-Putea fi mai rău, îmi zise Mihai, zâmbind.
-Putea, știu, dar să te raportezi la un etaj inferior te poate pune în pericol de plafonare emoticon smile
Și cred cu sinceritate că pentru oameni, unica misiune este aceea de a nu uita cine sunt și astfel își pot învăța propria lecție în arta de a îmbătrâni frumos...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu