Postări

Se afișează postări din mai, 2015

Necunoscuta

Povesteam aseară cu Mihai despre etajul unde ne găsim emoticon smile El, la 22 de ani, mai are doar un pas până să intre în lumea oamenilor mari. A zis că a trecut prea repede, iar eu îmi amintesc cum îl priveam dormind în pătuțul lui, când am ajuns acasă de la maternitate și mă gândeam că nu voi trăi să-l văd mergând emoticon smile Pentru că mi se părea, pe atunci, că a fi părinte este cea mai grea încercare pentru un om, prin responsabilitatea și grijile pe care ți le asumi, prin panica ce te cuprinde la gândul că ai putea greși, iar greșeala ta ar putea să-l doară.
I-am zis că fix în două săptămâni împlinesc 50 de ani. Nu mă simt emoticon smile Simt, însă, uneori cum se jelește pe sine, fata mare din interiorul meu, pentru tot ce i-ar fi plăcut să fie dar nu a fost și nici nu mai poate fi.
-Putea fi mai rău, îmi zise Mihai, zâmbind.
-Putea, știu, dar să te raportezi la un etaj inferior te poate pune în pericol de plafonare emoticon smile
Și cred cu sinceritate că pentru oameni, unica m…

Vis

Sper cu toată mintea și inima mea să mi se îndeplinească visele conștientului meu, nu cele ale subconștientului. Cu 1(una) excepție, tot ce începe cu sub- nu mă reprezintă, nu mă caracterizează, ori aceasta este tocmai excepția care întărește regula și mă păstrează să fiu ceea ce sunt.
Spre dimineață, în timpul somnului, am visat niște șoricei zburători și chițăitori care, ca niște pui de lilieci, dar albi, îmi confundau podoaba capilară cu paradisul lor cuibăresc. Le-am tras o mamă de bătaie, până când și-au dat jos costumele de bal mascat șoricesc și au început să miaune ca niște pisicuțe....ei, drăcia dracului! A fost ca în realitate, când am omorât șoarecele ce mi-a invadat cu obrăznicie teritoriul. Fără nici o legătură, dar fără nici o legătură cu Biblioteca Academiei Române, B.A.R. :)

Singurătate

Imagine
Precum în cer, așa și pe pământ, norul de ieri dimineață s-a proiectat azi ca trafic infernal! Nu știu ce să mai cred despre oameni, pur și simplu nu știu ce să mai cred despre ei, dar cred despre mine că sunt absolut lipsită de discernământ! Auzi, să discriminez magnoliile, acum că și-au pierdut farmecul odată cu fițele florilor, și să admir platanii, socul și castanii. Ce nebună! Oricum, mersul meu pe jos, alternat cu urcuș/coborâșul din avioane, trenuri și mașini, m-a condus de la stația navetei spațiale fără emisii poluante în atmosferă nr. 381, până la concluzia că d.p.d.v. al când-lui, așteptarea a meritat. În ceea ce privește unde-ul, am ajuns la S, de la Stradivarius, un fel cheiasol.com pe pereți.


Foto: Ciprian Muntele, facebook