Editorial

Strașnică ploaia asta țigănească! Ca o țigancă tânără și furioasă pe viață și pe soartă, pe destin, univers, pe cer și pe pământ, ca o țigancă supărată care își ia copiii, îi blesteamă, le șterge mucii, îi spală, îi îmbracă și ii duce la școală. Pentru că îi iubește. Mi-a mers la suflețelul meu aproape adormit de la atâta ploaie mocăneasca, mocăniți, mocănițe, treanca fleanca și alte astfel de picături lipsite de nerv. Mi-a mers la pipotă, ca unui flămând o porție zdravănă de plăcintă dobrogeană. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Duminica