Cambria

”Uluitoare schimbare de look! Fantastic ce se poate realiza cu niște cheltuieli minime și investiții bine plasate în imaginea personală”, gândeam eu privind dinafară micul magazin asian cuisine & food, intrat în scenă odată cu ieșirea duhului lui Matache Măcelaru. În ciuda masei mele corporale, nicidecum corporatiste, țopăiam prin zonă ca o căpriță la vederea noilor muguri de Myrobalan, Bomb, Betulaceae, Fagaceae ș.a.m.d. Voiam să-mi cumpăr ceva, ceva nou, dar nu știam ce, fiindcă nu-mi era nici foame și nici sete, doar un dor mă ardea la suflețelul meu renăscut și înmugurit, ca o floare de Cireș din livada de la Ozana din anii 80.
Unde-i Codrul? Doar niște ghivece cu flori de apartament au mai rămas din el! Doamne, ce mușcată superbă, mi-am zis admirând floarea corai, cu petale ca o pată de sânge orange peste carnea verde a frunzelor erecte. Indecentă erecție, obscenă prin adaosul de îngrășământ și alte astfel de stimulente mercantile.
Mi-am luat ochii de la ea . Reflexia din geamul florăriei, agasată de pericolul ce mă pândea dinspre orbul găinii, mi-a ridicat privirea la nivelul ochilor ei. Doamne ce frumoasă sunt, mi-am zâmbit zâmbetul cuantic din Țara Minunilor, frumosă și inutilă ca mușcata orange, în haina mea din piele maro, cu părul în nuanță de scorțișoară și cheap sunglasses de ZZ Top.
La trecerea pentru pietoni, în așteptarea culorii complementare Planetei Marte, un triunghi echilateral al feminității.
În punctul A din vârful săgetii, o fată cu plete și smartphone. În punctul C, ducând numărătoarea în sensul acelor de ceasornic, o pirandă cu un puradel de nici trei ani, învelit regulamentar în normele de igienă și anotimp, la fel de frumos și luminat ca fața tinerei lui mame și nevastă de țigan.
În punctul B moi, un soi de leur grand-mère.
-Cât este ceasul? o întrebă Piranda pe fata cu smartphone.
-Cât a zis că e? am întrebat-o la rândul meu pe Pirandă.
-Nouăpatruzecișipatru, a zis.
-Mulțumesc  :)
-Heeee....cu plăcere!
Căt costă uluirea țigăncii pe care am văzut-o pe fața ei la auzul unui banal, incolor, inodor și insipid mulțumesc.
Doamne, ce bine că la Modexim nu deschisese încă! Riscam să dau banii pe sacoul albastru, înflorat, care m-ar fi îmbrăcat într-un fel de Rovana Plumb. E drept că varianta de bun simț, dar tot un fel de șefa femeilor social-democrate, fosta Ministra a  Mediului și Schimbărilor Climatice , actuala Ministră a Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice. Pffff.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Galben gutuie