Postări

Se afișează postări din martie, 2015

Eu vreau

Eu vreau să am atâția bani încât să-mi pot trăi restul zilelor-multe, puține, câte or fi, nu contează-la hotel. Niciodată prea mult timp, rareori în același loc. Să descopăr astfel sentimentul de „acasă” ca fiind ușurarea pe care o simte melcul când i se scoate cochilia. :)

Însemnare

Fie c1 proprietatea de a i se putea da o valoare de întrebuințare, obiectului muncii s.
Fie C materia asupra căreia e îndreptată gândirea, activitatea intelectuală a omului în desfășurarea procesului de producție, direct sau cu ajutorul mijloacelor de muncă, pentru a le modifica potrivit nevoilor sale.
Obiectele din clasa C au și proprietatea a ceea ce este bun, dezirabil și important. Mi se pare logică și necesară stabilirea unei ierarhii a valorilor.
Gândire și muncă, două proprietăți ale ființei umane care nu se exclud reciproc, ci se completează și îi indică fiecărui individ, locul lui în societate.

Compot de piersici. Jumătăți de piersică. Decojite, galbene, cărnoase și dulci până la frontiera cu acrișorul. Zemoase. Suc light, la temperatura punctului de întâlnie a Zenitului cu Nadirul. Îmi vine să scriu cuvinte cu ~disiac :)
Trupul meu, mintea și sufletul le sunt recunoascătoare Pământului, Copacului, Agricultorului, Transportatorului, Producătorului și Comercian…

Cambria

”Uluitoare schimbare de look! Fantastic ce se poate realiza cu niște cheltuieli minime și investiții bine plasate în imaginea personală”, gândeam eu privind dinafară micul magazin asian cuisine & food, intrat în scenă odată cu ieșirea duhului lui Matache Măcelaru. În ciuda masei mele corporale, nicidecum corporatiste, țopăiam prin zonă ca o căpriță la vederea noilor muguri de Myrobalan, Bomb, Betulaceae, Fagaceae ș.a.m.d. Voiam să-mi cumpăr ceva, ceva nou, dar nu știam ce, fiindcă nu-mi era nici foame și nici sete, doar un dor mă ardea la suflețelul meu renăscut și înmugurit, ca o floare de Cireș din livada de la Ozana din anii 80.
Unde-i Codrul? Doar niște ghivece cu flori de apartament au mai rămas din el! Doamne, ce mușcată superbă, mi-am zis admirând floarea corai, cu petale ca o pată de sânge orange peste carnea verde a frunzelor erecte. Indecentă erecție, obscenă prin adaosul de îngrășământ și alte astfel de stimulente mercantile.
Mi-am luat ochii de la ea . Reflexia din gea…

Sihăstrie, turn de fildeș

De trei ani joc adevăr și provocare cu vecinii mei de bloc, membri de comitet. După trei ani (atât cât durează orice minune), actele și faptele dovedesc fie incapacitatea lor de a distinge adevărul de neadevăr, fie un comportament și o atitudine corelate cu fesul propriului interes:) La ultima ședință de comitet i-am spus mai tânărului meu vecin A.C. de la opt (care are cont de facebook, dar nu este în lista mea de prieteni :)) să nu mai facă afirmații despre Cuvântul a cărui semnificație nici măcar nu o întrezărește, darmite s-o cunoscă: „Pizdeală”
N-a înteles și nici nu a dat dovadă că ar vrea să înteleagă. Îmi venea să-i trag o scatoalcă de să nu se vadă, dar am ales să joc ghicitoarea, așa cum a jucat Bilbo cu Smeagol în Hobbitul. L-am întrebat:
-Cine sunt eu?
-Dumneavoastră? Dumneavoastră sunteți Nikita! :)
 L-am iertat :) L-am iertat pentru că m-a făcut să râd. Am râs de comicul situației, fiindcă „judecându-l” pe mai tânărul meu vecin A.C. de la opt (care are cont de…

Se

Imagine
Oare ale cui sunt mâinile de la Nokia? În fine, și dacă este o simplă animație, tot a avut undeva, candva un model real. Două. Acesta era gândul meu în seara aceasta, din cămăruța unde îmi duceam veacul în așteptarea orei 8 PM, iar telefonul meu se încăpățâna să mă sâcâie cu tot felul de nazuri: ba că nu identifică în intrinsecul sau nici un SIM, ba că rețeaua este indisponibilă, ori că să-l trec pe modul de avion....zvrrrr....
Noroc că fereasta este dotată cu gratii, că cine știe ce zburătoare mă mai credeam și eu...Vezi, atunci când windows se închide, o altă fereastră se deschide. Metaforic vorbind :)

Oameni

Zilele trecute m-au purtat pașii pe strada pe care nu mai trecusem încă de prin anii 80, de pe vremea când drumul mă conducea spre Ministerul Comerțului, nu pentru a obține cine știe ce aprobări sau pentru că desfășuram cine știe ce activități economice, dar pentru a o vizita pe Cornelia. Strada Doamnei. Cornelia, prietena care m-a învățat lecția despre prietenul la nevoie se cunoaște, după lungimea saltului de după șutul în fund primit.
Acum o clădire pustie, Ministerul Comerțului mă ademenea să-i trec pragul, să intru prin încăperile goale, atunci pline de oameni pentru care pactul cu Diavolul a devenit o punte mai lungă și mai trainică decât comoditatea sau confortul oferit de tunelul la a cărei intrare erai invitat la ”Step into the light”, ca la un spectacol al cărui personaj principal era Interacțiunea.
Mă și imaginam în biroul Ministresei, la ora de audiență, discutând cu Vânzătorul căruia îi spuneam:
-Amice, nu m-ai impresionat! Nu-ți cumpăr marfa. Dacă mie nu-mi place, atunci …

Alun

Si

Imagine

Haz de necaz