luni, 30 martie 2015

Eu vreau

Eu vreau să am atâția bani încât să-mi pot trăi restul zilelor-multe, puține, câte or fi, nu contează-la hotel. Niciodată prea mult timp, rareori în același loc. Să descopăr astfel sentimentul de „acasă” ca fiind ușurarea pe care o simte melcul când i se scoate cochilia. :)

Însemnare

Fie c1 proprietatea de a i se putea da o valoare de întrebuințare, obiectului muncii s.
Fie C materia asupra căreia e îndreptată gândirea, activitatea intelectuală a omului în desfășurarea procesului de producție, direct sau cu ajutorul mijloacelor de muncă, pentru a le modifica potrivit nevoilor sale.
Obiectele din clasa C au și proprietatea a ceea ce este bun, dezirabil și important. Mi se pare logică și necesară stabilirea unei ierarhii a valorilor.
Gândire și muncă, două proprietăți ale ființei umane care nu se exclud reciproc, ci se completează și îi indică fiecărui individ, locul lui în societate.

Compot de piersici. Jumătăți de piersică. Decojite, galbene, cărnoase și dulci până la frontiera cu acrișorul. Zemoase. Suc light, la temperatura punctului de întâlnie a Zenitului cu Nadirul. Îmi vine să scriu cuvinte cu ~disiac :)
Trupul meu, mintea și sufletul le sunt recunoascătoare Pământului, Copacului, Agricultorului, Transportatorului, Producătorului și Comerciantului pentru acest moment de dedulcire.
Așa, acum pot să diger în liniște informația despre faptul că Vladimir Putin urăşte internetul, pe care îl consideră derutant şi total nesigur :)

eşi obişnuiau să-l numească „şeful”, în prezent, cei din interiorul cercului său de apropiaţi i se adresează cu apelativul „ţar”. Putin urăşte internetul. Îl consideră derutant şi total nesigur.

Citeste mai mult: adev.ro/nlr28:)

duminică, 15 martie 2015

Cambria

”Uluitoare schimbare de look! Fantastic ce se poate realiza cu niște cheltuieli minime și investiții bine plasate în imaginea personală”, gândeam eu privind dinafară micul magazin asian cuisine & food, intrat în scenă odată cu ieșirea duhului lui Matache Măcelaru. În ciuda masei mele corporale, nicidecum corporatiste, țopăiam prin zonă ca o căpriță la vederea noilor muguri de Myrobalan, Bomb, Betulaceae, Fagaceae ș.a.m.d. Voiam să-mi cumpăr ceva, ceva nou, dar nu știam ce, fiindcă nu-mi era nici foame și nici sete, doar un dor mă ardea la suflețelul meu renăscut și înmugurit, ca o floare de Cireș din livada de la Ozana din anii 80.
Unde-i Codrul? Doar niște ghivece cu flori de apartament au mai rămas din el! Doamne, ce mușcată superbă, mi-am zis admirând floarea corai, cu petale ca o pată de sânge orange peste carnea verde a frunzelor erecte. Indecentă erecție, obscenă prin adaosul de îngrășământ și alte astfel de stimulente mercantile.
Mi-am luat ochii de la ea . Reflexia din geamul florăriei, agasată de pericolul ce mă pândea dinspre orbul găinii, mi-a ridicat privirea la nivelul ochilor ei. Doamne ce frumoasă sunt, mi-am zâmbit zâmbetul cuantic din Țara Minunilor, frumosă și inutilă ca mușcata orange, în haina mea din piele maro, cu părul în nuanță de scorțișoară și cheap sunglasses de ZZ Top.
La trecerea pentru pietoni, în așteptarea culorii complementare Planetei Marte, un triunghi echilateral al feminității.
În punctul A din vârful săgetii, o fată cu plete și smartphone. În punctul C, ducând numărătoarea în sensul acelor de ceasornic, o pirandă cu un puradel de nici trei ani, învelit regulamentar în normele de igienă și anotimp, la fel de frumos și luminat ca fața tinerei lui mame și nevastă de țigan.
În punctul B moi, un soi de leur grand-mère.
-Cât este ceasul? o întrebă Piranda pe fata cu smartphone.
-Cât a zis că e? am întrebat-o la rândul meu pe Pirandă.
-Nouăpatruzecișipatru, a zis.
-Mulțumesc  :)
-Heeee....cu plăcere!
Căt costă uluirea țigăncii pe care am văzut-o pe fața ei la auzul unui banal, incolor, inodor și insipid mulțumesc.
Doamne, ce bine că la Modexim nu deschisese încă! Riscam să dau banii pe sacoul albastru, înflorat, care m-ar fi îmbrăcat într-un fel de Rovana Plumb. E drept că varianta de bun simț, dar tot un fel de șefa femeilor social-democrate, fosta Ministra a  Mediului și Schimbărilor Climatice , actuala Ministră a Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice. Pffff.

sâmbătă, 14 martie 2015

Sihăstrie, turn de fildeș

De trei ani joc adevăr și provocare cu vecinii mei de bloc, membri de comitet. După trei ani (atât cât durează orice minune), actele și faptele dovedesc fie incapacitatea lor de a distinge adevărul de neadevăr, fie un comportament și o atitudine corelate cu fesul propriului interes:) La ultima ședință de comitet i-am spus mai tânărului meu vecin A.C. de la opt (care are cont de facebook, dar nu este în lista mea de prieteni :)) să nu mai facă afirmații despre Cuvântul a cărui semnificație nici măcar nu o întrezărește, darmite s-o cunoscă: „Pizdeală”
N-a înteles și nici nu a dat dovadă că ar vrea să înteleagă. Îmi venea să-i trag o scatoalcă de să nu se vadă, dar am ales să joc ghicitoarea, așa cum a jucat Bilbo cu Smeagol în Hobbitul. L-am întrebat:
-Cine sunt eu?
-Dumneavoastră? Dumneavoastră sunteți Nikita! :)

 L-am iertat :) L-am iertat pentru că m-a făcut să râd. Am râs de comicul situației, fiindcă „judecându-l” pe mai tânărul meu vecin A.C. de la opt (care are cont de facebook, dar nu este în lista mea de prieteni) după sursa de unde își primește informațiile, mai mult ca sigur că s-a gândit la Mihaela Ispas (noroc cu wikipedia, că nu aș fi știut :). El la ale lui, și eu, pentru o clipă, la cea a lui Luc Besson. O clipă de răgaz, până să mă decid la Mihalkov.
Zice legea că cheltuielile cu liftul se repartizează pe cotă indiviză, chiar dacă proprietarii au fiecare dreptul la un vot în Adunarea Generală. Ceea ce este total inechitabil, fiindcă nu spațiile se urcă și se coboară cu liftul, ci timpii :D
La radio Impuls din Cluj se vorbea despre cum să-ți aperi calculatorul de SRI. Ha, ha, întrebarea nu este cum, ci de ce. De ce să-ți aperi calculatorul de SRI? Luați de vă potoliți, acesta este scrisul meu :)

joi, 12 martie 2015

Se

Oare ale cui sunt mâinile de la Nokia? În fine, și dacă este o simplă animație, tot a avut undeva, candva un model real. Două. Acesta era gândul meu în seara aceasta, din cămăruța unde îmi duceam veacul în așteptarea orei 8 PM, iar telefonul meu se încăpățâna să mă sâcâie cu tot felul de nazuri: ba că nu identifică în intrinsecul sau nici un SIM, ba că rețeaua este indisponibilă, ori că să-l trec pe modul de avion....zvrrrr....
Noroc că fereasta este dotată cu gratii, că cine știe ce zburătoare mă mai credeam și eu...Vezi, atunci când windows se închide, o altă fereastră se deschide. Metaforic vorbind :)

Oameni

Zilele trecute m-au purtat pașii pe strada pe care nu mai trecusem încă de prin anii 80, de pe vremea când drumul mă conducea spre Ministerul Comerțului, nu pentru a obține cine știe ce aprobări sau pentru că desfășuram cine știe ce activități economice, dar pentru a o vizita pe Cornelia. Strada Doamnei. Cornelia, prietena care m-a învățat lecția despre prietenul la nevoie se cunoaște, după lungimea saltului de după șutul în fund primit.
Acum o clădire pustie, Ministerul Comerțului mă ademenea să-i trec pragul, să intru prin încăperile goale, atunci pline de oameni pentru care pactul cu Diavolul a devenit o punte mai lungă și mai trainică decât comoditatea sau confortul oferit de tunelul la a cărei intrare erai invitat la ”Step into the light”, ca la un spectacol al cărui personaj principal era Interacțiunea.
Mă și imaginam în biroul Ministresei, la ora de audiență, discutând cu Vânzătorul căruia îi spuneam:
-Amice, nu m-ai impresionat! Nu-ți cumpăr marfa. Dacă mie nu-mi place, atunci cui îi va plăcea marfa ta? Nu-mi place, nu vinzi. Nu vinzi, nu produci. Va trebui să încerci ceva nou. Pentru asta ne vom revedea la cinci minute lumina de la Prima Luna Plina, la nr. 369. Acum eu sunt Diavolul. Acesta este Pactul pe care ți-l ofer. Take it or leave it emoticon smile
Dar ușa de la Ministerul Comerțului era ferecată, motiv pentru care am intrat în Biserica Doamnei, un Monument Istoric cu ușa deschisă, o Construcție lipsită de colțuri arhitecturale.
Dar despre impresiile și dialogul cu Necunoscutul din Biserica Doamnei, data viitoare. Până atunci,
”Pace celui ce vine,
Bucurie celui ce rămâne,
Binecuvântare celui ce pleacă.” emoticon smile

duminică, 8 martie 2015

Alun



Trebăluiam prin bucătărie. Da, mai am și astfel de preocupări, atunci când nu mă preocup cu jobul nr. 1, cu jobul nr. 2, nu dorm, nu socializez, nu citesc, nu merg la teatru sau nu mă plictisesc cu orice astfel de activități de bătut pasul pe loc și apa în piuă. La televizor era un reportaj despre oamenii cu capacități paranormale care colaborează cu poliția la elucidarea unor cazuri a căror rezolvare pe cale tradițională este aproape imposibilă.
Pe bune? Nu pot să cred! :)
Una dintre specialiste povestea despre faptul că în timpul unei astfel de investigații în plan nematerial, unda ei cercetătoare a interferat cu spiritul celui de a fost Adolf Hitler, care a rugat-o să le transmită tuturor oamenilor cărora le-a facut rău, că îi roagă să il ierte și că este pregătit să se reîncarneze.
Tipa spunea că urmașul spiritual al lui Adolf Hitler va fi un om foarte sărac și bolnav.

Doamne, mi-am zis, dacă există un astfel de judecător în dimensiunea spirituală, află că este  total lipsit de imaginație și pensionează-l urgent! Hitler a fost deja un om foarte sărac și bolnav, ce naiba! Fă-l bogat și sănătos și înzestrează-l cu forța de a alina suflet de trecător :)

sâmbătă, 7 martie 2015

Si



Viața nu este despre ceea ce gândești sau despre ceea ce crezi. Nu în primul rând. Viața este ceea ce simți și despre ceea ce simți. Iar cea care mă guvernează ca individă, este simțirea,  nu rațiunea sau logica. Gândul, rațiunea, logica și crezul sunt rezultat al instruirii, instructajului, educației, antrenamentului.  Și e bine să fie așa, condiție sine qua non a vieții în societate, în interiorul căreia relațiile nu sunt neapărat de amiciție și/sau prietenie, ci de cunoaștere respect a ierarhiei și subordonare  recunoscută, asumată, însușită în raport cu Superiorul. Fix ca în organigrama unui Trust cu Capital Privat, pentru care Punctul Vulnerabil nu este jocul Cererii și al Ofertei sau Bursa de Valori, ci nesimțirea, un dușman impersonal.
Motiv pentru care sunt convocate Armatele de Heruvimi, Serafimi, Arhangheli și Prinți ai Întunericului  :)
Inferiorul este cel ce începe prin a-și prețui demnitatea și a-și vedea interesul. Superiorul începe prin a SE risipi, consuma, investi. Plus că pionii sunt primi cei ce cad de pa tabla de șah :)


joi, 5 martie 2015

Haz de necaz



Intrasem în stare de stand by. Nu era nici plictis, nici somnolență, nici lene. Pur și simplu degetele mele trecuseră pe pilot automat și tastau, introducând în programul SAGA de contabilitate, informații despre activul și pasivul societății care, fie că era una cu răspundere limitată, fie că era una pe acțiuni, trebuiau să fie simetrice. Creierul meu, însă, își scria deja declarația de independență, chiar dacă și cifrat, desenând în urma sa linia perfectă a deplasării  acestuia spre dimensiunea unde avea să fie evaluat la justa lui valoare, o linie ca cea pe care o mai văzusem numai în filme, pe ecranul monitorului ce  traducea prin impuls, nivelul de trai al muritorului într-un grafic.
E fain să-ți pierzi capul! E poate cea mai faină întâmplare pe care un om o poate trăi, fie el sfânt, demon, vraci sau croitor îți spun din proprie experiență. E fain să-ți pierzi capul ăla vechi și prost și să te scoli ca din morți, să vezi că ai ochi numai pentru tine, să te vezi în oglindă și să-ți placă de capul tău cel nou, frumos si deștept.
Era o lipsă acută de aer în cameră și cum fereastra nu-mi era de nici un ajutor, fiind proiectată să se deschidă spre o iluzie de incolor, inodor și insipid aidoma unei butelii cu oxigen, am căutat soluții de interior.  Le-am regăsit într-un sertar de memorie. Mi-am amintit că sunt zodie de aer, deci de lemn, că am numărul destinului 7, egal cu cel atomic al Azotului, elementul care constitutie 78% din atmosfera Pământului și este o parte componentă a tuturor țesuturilor vii.
Un grăunte de credință … :)
-De ce râdeți Doamna Ani ? mă întrebă Elena
-De ce să nu răd, Elena ! Răsul e sănătos, râsul e sănătate pură dar și dacă ți-aș spune de ce râd, tot nu ai putea râde cu mine.
-Nu-i nimic Doamna Ani, râd de râsul dumneavoastră. E contagios ! :)

NA, cum să râzi sau să nu râzi de stelele care scriu și rescriu soartă de om… :)

La Magic FM, între două serii de 12 melodii neîntrerupte de reclame, se vorbea despre două calități definitorii ale tăriei de caracter : răbdare, când nu ai nimic și atitudine,  când ai totul. Atunci a intrat on air, d-l Apostol Andrei. Să mori de râs, nu alta…