Reloaded




De la un timp, cam de 50 de ani, tot încerc să elimin niște activități pe care le consider ca fiindu-mi inutile sau atribuite în mod abuziv de niște rotițe dințate ale unui sistem bugetar cariat și să fentez termenele de predare ale activităților, deși necesare, totuși înzestrate cu un fals caracter prioritar.
Primele semne și dovezi ale capacității de selecție în domeniul acționar, cu care m-a înzestrat natura le-am dat încă din clasele primare, cu ocazia temelor pentru acasă.
Băi, deci le știam încă dinainte de a mi le preda ei ca pe niște mari descoperiri ale înaintașilor. Extraordinar, îmi vena să strig și aș fi strigat dacă pe atunci aveam mintea de acum, ați descoperit și voi apa caldă. Ce nu știam era să mă cobor la mintea lor și să mă fac înțeleasă.  La inceput a fost al dracului de dureros să fiu pedepsită pentru incapacitatea lor de pricepere. După un timp m-am imunizat, am devenit rezistentă  chiar și la frustrare, dar astfel trecusem la nivelul la care aveam să-mi pun la încercare răbdarea, compasiunea și simțul umorului. Fără de care probabil că....:D
Probabil că am greșit. Am greșit la fel ca Marge Simpson, în The Movie, care s-a întors să spele o ultimă farfurie uitată în chiuvetă și s-o pună la locul ei, deși toată casa îi era în flăcări și în scurt timp chiar a fost înghițită de un vortex și dusă în altă dimensiune. Or something :)
Așa și acum, la bătrânețe, zilnic îmi iau rămas bun de la colegele de servici, le spun ”Pa, pa, seară plăcută.  Mai e și mâine o zi. Și dacă nu, tot aia” :) Și mâine e azi și așa am redescoperit eu secretul vieții veșnice :)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Galben gutuie