Drum



Aseară am ajuns la Romană. O zonă pe care din motive numai de mine știute, am evitat-o de ceva vreme. M-am grăbit dar, ca de fiecare dată în situații similare, graba m-a adus atunci și acolo când și unde trebuia să fiu. Acumaiciul unic, care nu se va mai repeta niciodată și nici reproduce, orice replică sau tentativă de repunere în scenă fiind doar pierdere de performanță, un deja vu lipsit de importanță a originalului, o copie, o fotografie, un xerox.
Îmi place bulevardul Lascăr Catargiu, fost Ana Ipătescu. De cate ori îl străbat, imaginația mea țese tot felul de istorii ale locului ce sfințește oameni. Aseară mă gândeam la blestemul cu care m-a binecuvântat o chiriașă blondă, străină de Capitală, căreia nu m-am sfiit să-i spun adevărul în față, referitor la conceptul de apartenență: „Ce ți-e scris, în frunte ți-e pus” :) Așa că dacă veți ajunge vreodată pe Strada Ann Megan, să știți că Evangheliile au ajuns la capătul lumii, acolo de unde au plecat și că în drumul lor au desenat Harta Perfectă cu cerneală simpatică :)
Mă gândeam chiar că o să-mi ridic și o statuie din „concrete&stil”, două elemente de bază din celula ADN-lui meu. O voi proiecta după modelul celei lui Lascăr și voi avea la picioare simbolul celor n+1 exemplare călăuzite de filosofia de viață ”nu mai striga, se aude în bloc” :D
La Romană în stație, o liră. Mâna stângă a celui Nevăzut îi ciupea corzile, care astfel emiteau în spațiu un sunet al trecutului, sunet ce transpus celui al prezentului, îți crea impresia că poza la scară 1/1 ce acoperea fațada fostei clădiri TMUCB nu ascunde în spatele ei fantome ale unei activități apuse, ci că scoate la suprafață ecoul Live, at Pompeii.
Până să-mi dau eu seama de iluzia realității, toate scaunele din 168 se ocupaseră. Graba este doar o expresie  de ritm.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Duminica