sâmbătă, 31 ianuarie 2015

Drăcovenii



Ca printr-o minune, toate ferestrele blocului de vis a vis, de la 7 la 10, au deveneit bleu ciel cu sclipiri de metal, în ciuda faptului că deasupra lor, cerul este cenușiu.  Precis că deși  ferestrele noastre sunt cenușii, deasupră-ne, cerul ne este bleu ciel cu sclipiri de metal. Sau poate că de la măseaua mea de minte :)

vineri, 30 ianuarie 2015

„Principiul dominoului”



Aseară, mamare, mamița și tanti mița, 3 la preț de 1, de fapt 1/2, au venit la casierie nu neapărat să-și achite cheltuielile de întreținere, dar să mă certe pentru faptul că, în ciuda eforturilor lor concertate, eu totuși nu sunt domnul goe. Cred și eu că nu sunt! Eu sunt Doamna Goia. În altă viață am fost un tip talentat, care a lăsat în urma lui schițe și desene, (unele în culori) doar, doar or pricepe într-un târziu, adevărul în ceea ce privește somnul rațiunii.
Nu știu ce să mai zic și să mai fac, cert este că în viața aceasta femeie fiind, sforăielile și aghioasele rațiunii lor au sculat moanstra din mine.
„E război, Ioane!”

luni, 26 ianuarie 2015

Pretzel

"ATENȚIE! 750V" și semnul lui Harry Potter. Aiurea! Unicul pericol ce venea dinspre aerotermă, era uruitul cu care umplea habitaclul troleului și acoperea fețele călătorilor somnorosi, ca un giulgiu al exonerării de propria persoană
Era prea întuneric afară ca să pot vedea dimineața zilei de azi, așadar mă gândeam la cea de ieri. Ziua când, în 268, lângă mine s-a așezat copilul ce am fost odată. Eram îmbrăcată exact ca în poza aia de la Orășelul Copiilor, cu hăinuța de mouton dore și căciula de blană, cu cozi care se legau sub bărbie și îmi făcea capul să arate ca o sferă, ca o bilă, ca un glob, ca o minge....mama. În afară de hainele pe care mi le-am amintit, nu m-am recunoscut. Aveam o față bătrână, purtam ochelari de distanță și mă închinam de câte ori treceam pe lângă vreo biserică. Doamne ferește! Piei, drace...m-am lepădat de baba aia așa cum Gandalf și-a aruncat eul în adâncul Balrogului, sacrificiu ce l-a făcut să fie din gri, alb. Dar tot vrăjitor emoticon smile
Asta îmi trecea mie prin minte azi, pe fondul uruitului de aerotermă, pe la Apaca. Loc unde odată ajunsă, ca de un magnet, privirea mi-a fost forțata să se întoarcă spre dreapta, să străpunga geamul troleului, să treacă strada, să străpungă un al doilea geam și să-l vadă pe el, omul viu, cel ce împletea aluatul, inima și motorul uzinei de covrigi. Brațele lui aveau musculatura unui sportiv, dar mișcările erau dăruite cu măiestria unui artist. Alchimistul ce transforma lumina solară, seva pământului, grâul, apa, focul, sarea și semințele florilor de câmp în, vorba englezului, oameni giftuiti emoticon smile

duminică, 18 ianuarie 2015

Surpriză

E cafenie toată ziua, dar se numește Piatra Albă. E posibil ca la lumina lunii albul să fie coniac. Este fantastică transformarea pe care o însuflețește chipul locului ca efect al jocului cererii și ofertei, sub imperiul câștigului și cu binecuvântarea lui Mercur.
Iubesc Planeta aceasta! Îmi place :).
La fel cum îmi place planeta Eva, fosta Diverta, actuala Societate Comercială cu Răspundere Limitată Mega Image. În viitorul foarte apropiat vom fi Cetațeni ai Noii Republici Mega, cu Noua Formă de Guvernamant, Imageul și Capitala la Plazza România.
În stânga mea, "umăr la umăr" mergea Omul Invizibil, dar cu spatele, judecând după urma talpei sale. Ce Bandit Intergalactic!

sâmbătă, 17 ianuarie 2015

Scan



În limbaj academic, a fost migrațiunea ionilor unui electrolit către electrodul la care s-a aplicat o diferență de potențial potrivită. În fapt, a fost analiza spectrală pentru totalitatea liniilor de fluid în mișcare, a liniilor de câmp magnetic: bere. Bere și cafea. O electroliză a gustului: roșu la roșu, albastru la albastru și pe dinăuntru, întunericul învelind lumina.
Nu văd ce scrie și scriu fără să văd, dar scriu în taxi. L-am luat pe cel mai scump.
L-am cunoscut personal atăt cât să scriu despre el un rând, fix când în dreapta mea îmi rămânea în urmă Gradina Botanică. În stânga, Cotroceniul era acoperit de ceață. Pe luneta mercedesului 336, un hacker și-a pus stigmatul pe un obraz de femeie, ca pe un sărut.


joi, 15 ianuarie 2015

Semn


Sf, dragă, iată definiția femeii varianta Ann Megan (fostă Animari, fostă Iris, fostă și actuală Ani), așa cum ai solicitat într-un comentariu de la postarea ta de ieri, „Frumusetea in vreme de iarna”...
Frumusețea și implicit definiția femeii se află în pantecul acesteia, în uterul ei, în col, ovare, vagin, trompe, în secrețiile ei e secretul frumuseții femeiești :)
Restul e balada, doină, bocet...deci folclor, fie chiar și country music :)
Trupul ce poartă în el frumusețea de femeie, o inimă de mamă și un cap de zeiță (aș fi zis patriarh, dar am dorit să evit confuziile iscate pe seama bărbii), să zicem Minerva, este trupul femeii care, cu puterea ei, va împărăți lumea :)
Am un puternic sentiment ca momentul intrării în scena a unei astfel de creaturi este foarte aproape. Probabil așa se explică agitația oficialilor lumii pe seama legii big brother și a creșterii bugetului alocat apărării. Să mori de râs, nu alta...
...actiune, fapta, cuvant, onoare, rezultate, scris, mangaiere, palma, zambet, gest, control, reactie, gand, reflex....



 

miercuri, 7 ianuarie 2015

Fructe de cafea



Burtă. Barbă. Ochi albaștri. Gură cu doar un moț de dinte. Fes, pantaloni și ghete negre neîngrijite. O jachetă de bună calitate, cândva nouă, cu steagul Norvegiei brodat pe mâneca stângă și pe capacul buzunarului de la piept, acum ruptă pe ici pe colo, șifonată și murdară.
Două palme: una pe bară, una de jurîmprejurul paharului de unică folosință, plin cu cafea de la automatul Tchibo. Bună cafea, o cunosc! Înghițituri mici și dese, fiecare urmată de un sunet pe care eu l-aș înregistra la OSIM ca fiind „sunetul satisfacției de sine”.
Am zâmbit și dimineață, la vederea călătorului cafegiu, zâmbesc și acum, când scriu despre el. Presupun că ar trebui să-i fiu recunoscătoare pentru cele mai dezinteresate zâmbete ale zilei de azi, smulse de simpla sa prezență, din colțurile umbrite ale conștientului meu chinuit de disconfortul de a fi fost deconectat de la rețeaua de internet din motive tehnice și de servicii.
La finalul scenei de viață, un pahar de unică folosință marca Tchibo aruncat în poarta Comandamentului de Comunicații și Informatică de la Orizont.  Excelent!