Nouă

Am o pereche de cisme lungi, din piele naturala si rosie, cu varf ascutit, prea ascutit si toc cui, prea cui. Prea rosii, prea ca la o gura de rai. Ma gandeam sa le duc la cismar sa le modeleze ca pentru un picior de plai :)
Uite, vezi, cand aplici metoda reducerii de absurd si portalul 668 devine 368, ai posibilitatea sa-ti faci ordine in incaltaminte si, odata ce am inchis ultimul sertar din aleph cu senzatia de jemanfis (fericirea fiind o chestiune caduca), aia de nu mi-e foame, nu mi-e sete, nu mi-e dor de codrul verde, m-am trezit umbland prin Cismigiu, locul pe unde, poa' sa ninga, poa' sa ploua, eu TREBUIE sa ajung la munca. Noua!

Comentarii

  1. ce fain, vezi zilnic Cismigiuri peste timpuri si anotimpuri :)
    eram intr-o seara in drum spre casa cu autobuzul, doua doamne de o varsta...de o varsta, povesteau de una de alta, la un moment dat una spune: nu am mai fost in Cismigiu de 30 de ani si stau in Bucuresti...si nici macar nu era trista...
    eu m-am intristat...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, trist...pe de alta parte, am vazut asta vara, la prima ora a diminetii niste doamne foarte in varsta si foarte elegante care socializau pe o banca in Cismigiu. Erau foarte dragute, dar pacat ca nu erau si domnii cu ele :)

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Galben gutuie