vineri, 12 decembrie 2014

Fapta, gand si cuvant

Aseara m-a rugat fiica-mea s-o ajut la tema de la socio, raspunzand la un chestionar cu privire la consumul de cafea la tineri, chestionar adresat tinerilor cu varste cuprinse inte 16 si 24 de ani. Pentru ea a fost ceva firesc :) Pentru mine, la ora 23, dupa o zi plina, informatia aceea mi-a intrat pe-o ureche numai cat un bob de cafea si s-a facut una cu neuronul, altfel nu-mi explic faptul ca la ora 5 azi dimineata, cu ditamai cana de cafea fierbinte, fara sa stiu de ce, eu tastam pe google cuvantul "cafea" :) Google, care ma ademenea sa, citez: "Sari cu parasuta, intrece-te cu renii si imparte cadouri in satul lui Mos Craciun" :)
Este incredibil cum o inventie dumnezeiasca precum cafeaua, a inspirat proiectii care mai de care mai fanteziste, de la sfaturi, retete, avertismente, legende, citate celebre si pana la expresoare, filtre si ibrice, cani, cesti, masute de cafea, ritualuri :)
M-am ridicat de la calcutalor si am privit pe fereastra. Pe cer am vazut luminitele unui avion, semn ca iata, pasarile astea de metal, care au inghitit oameni si zboara cu samanta caldurii omenesti in burta, au reusit sa risipeasca norii si ceata. Oameni in zbor...cea mai eficienta arma meteo de izgonire a vremii nefavorabile.
Pe pamant am vazut strazi pline de masini ale timpului. Erau parcate dupa niste reguli stranii, ce sfidau geometria ca ramura de studiu a matematicii care se ocupa cu relatiile spatiale. Mai venea cate un calator in timp, apasa pe un buton, deschidea usa, o inchidea si apoi, in numai cateva clipe, pur si simplu disparea. Unora le lua mai putin timp sa dispara, altora mai mult, functie de variabilitatea constantei unanim recunoscuta ca "semafor".
In aer m-am vazut pe mine. Pluteam ca o holograma, ca o proiectie de film, pe strazi din inima orasului, punctul pe unde, chiar si in dimineata asta senina, cu luna pe acoperisul Palatului Sutu, eu nu ca trebuia, dar vream sa ajung la munca, d.p.d.v. spatial. In timp, am ajuns la Kilometrul Zero. Doamne, Dumnezeule, ce bucurie a revederii, ce senzatie fenomenala a regasirii unui paradis candva pierdut! Oricat s-au straduit slujitorii ei sa ma faca s-o urasc, nu pot uri Biserica. Nu pot! Cum sa urasti ceva ce este insasi frumusetea? Iar Casa din Gradina Kilometrului Zero, este Mama tuturor Bisericilor :)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu