Amintiri



În ziua de ajun a Craciunului 2014, Iubirea îi spuse Urii : „Hai să te duc acasă. De fapt, nu! Hai să te scot la aer și să-ți prezint ziua mea de azi, fiindcă nu știu dacă Acasele tău este una și aceeași cu ideea mea de Acasă”. Nu fusese inițiativa Iubirii, ci Ura fusese cea ce a convocat-o la Marea Ieșeală, deranjată fiind de absența oricărei constrângeri.  „Fie!”, zise Iubirea, „hai să-ti arăt cum Iubesc eu la tot pasul, fără să știu de ce. E posibil ca astfel să faci cunoștință cu Durerea trecereii pe Drumul Bunelor Intenții. Nu-mi propun neapărat să ți-o prezint, dar nici nu putem  arde etapa plății acestui Tribut datorat ancorării în Planul Realității, un plan cu jucători nu tocmai ai fairplay-lui, câtă vreme își cer dreptul de a-ți pune la picioare ocazia să dai în gropi.
Anyway,  cele două  Cuvinte discutau amiabil în capul Femeii, negociau și îsi împărțeau sorește cele două emisfere cerebrale, acum fericite și  împăcate că si-au găsit o gazdă sculată de cu zori, cu scopul de a trece pe la Casa Regiei Autonome și a Bancii, pentru a le prezenta acestora Onorul Mijloacelor, Modalităților si Instrumentelor de Plată.
Povestea Iubirii și Urii din Capul Femeii s-a sfârșit în epilogul de la Oficiul de Evidență a Populației de pe Râul Doamnei, într-o poartă închisă, un zăvor tras și un lacăt încuiat, cu replica goblinului deghizat în Ofițer de Serviciu: „E Crăciunul! Doar nu aveți nevoie pentru acest adevăr, de un Act de Identitate!”.
Nu, nu era nevoie. Doamna știa deja de ceva zile, aflase de la Elful deghizat în Lucrator la D.I.T.L. de la Orizont . O, ce veste minunată!
Fără nici o, dar nici o legătură cu poza de aici...:)




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Duminica