”Twilight Time”

Am retrăit în primele zece luni ale acestui an, toate cărțile scrise de scriitorul meu de suflet, cele ale căror titluri, ale celui al cărui nume le voi păstra ca pe o prețuită Taină a Cunoașterii. Aș fi zis, în loc de ”prețuită”, ”sfântă”, dar nu voi spune, câtă vreme Cunoașterea a avut prețul ei de cost. Și am decis să rămână o taină, atâta timp cât Viața, prin arta ei de a mă trăi, a reușit să ”bată” filmul, iar cartea, oh, Cartea, odată ce m-a citit a hotărât să mă pastreze în ea, ca Zâmbet ce i-am fost :)
În final, însă, voi dezvălui un mic detaliu, prietenilor mei, iubirilor mele, și mă voi amesteca în epilogul autorului, făcându-le o dedicație: Dumnezeu să vă ierte. Pe voi, cea care ar fi trebuit să știi cine sunt și ce am făcut, pe voi, cel ce ar fi trebuit să știi cine nu sunt, ce nu am făcut și nu aș face.
”Dumnezeu să-ți ajute” a fost ca o palmă de care obrazul meu a refuzat să se lase pălmuit. Orișicât, un șut în fund, este numai un șut în fund, o undiță pusă în mână este numai o batjocură, câtă vreme nu-mi place peștele, iar El știa acest adevăr, un brânci este numai un gest de răutate gratuită, câtă vreme a fost dat imediat cum ai reușit să te ridici după cel precedent.
În fine, iertarea vindecă. Dar nu și atunci când ai ales să-l ucizi pe cel ce te-ar putea ierta :)





Canionul Vintgar, Slovenia :)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Galben gutuie