Scânteie

Săptămâna de lucru ce a început cu manichiură, pedichiură și pieptănat, nu avea cum să se încheie altfel decât cu un chiul. Un chiul ca un jaf de toată frumusețea, câtă vreme ”timpul înseamnă bani”. M-am simțit ca Marc Levy în „Copiii libertății” , când a intrat in cafeneaua de pe strada Saint Paul și în buzunare avea timp berechet. Nu mă mai satur de citatul acesta :)

Mă luptasem o săptămâna cât pentru o viață cu senzația de incorect politic, economic și social, și mă simțeam aproape cotropită de toate acestea, când am vazut semnul. O imagine și un text postate pe facebook.  Un rechin gata de atac și câteva învățături despre cum să te lupți cu el. Eronat, am gandit despre semn, dacă te vezi în situația de a lupta cu un rechin, înainte de a riposta atacului său, începi prin a te întreba ce cauți tu acolo, cum ai ajuns pe teritoriul lui și dacă nu cumva tu ai fost invadatorul. Așadar,  cu un rechin e întotdeauna simplu. Lucrurile se complică atunci când ai de a te lupta cu metafora ce costumează rechinul în biped.  Sau în delfin. Și într-o situație și în alta, chiulul este unica scăpare de la atacul cu metafore.

Am mers pe jos pe Strada copilăriei, adolescenței și tinereții mele. Pe Stradă, acolo unde nu este ruină, este șantier. Cele două fețe ale Străzii sunt la fel de urâte! Deși e Strada ta, ceilalți, alții, au făcut-o să-ți devină străină.  Și cum orice îți este străin te gonește, te alungă, fugi. Dar de ajuns ajungi invariabil, acolo unde îți este locul. Sursa. Punctul.

 


 

Comentarii

  1. De fapt s-a încheiat noaptea trecută, în jurul orei 1, cu genericul de final al filmului ”The Four Feathers”, difuzat de Paramount Channel :)

    Bună dimineața!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Duminica