marți, 2 septembrie 2014

Motor

Deși engine sună mai aproape de ceea ce simt și gândesc despre motor. Chestii inginerești, pe care le faci pentru că așa trebuie și cum trebuie, ca să funcționeze. Și vorbesc din perspectiva unui funcționar :)
Do it like it hurt, cum ar zice greierașul acela de Robin Thicke, și da, mi-a plăcut și m-am simțit pe deplin satisfăcută la finele primei zile din săptămână și din lună, o zi a facerilor de tip motor. 
Niște activități concrete, cu mod de desfășurare ”bătut în cuie”, cu termene clare, fixe și nonnegociabile. Mort, copt, trebuiau făcute. Nu erau ale mele, nu sunt plătită pentru a le face, dar le-am facut pentru că am vrut și pentru că ”Marea Absență”. Una nu vrea, una nu poate. Ambele plătite să le facă.

Dincolo de satisfacția lucrului bine făcut și de gustul de vin licoros al voluntariatului meu, situațiile de genul acesta mă aruncă într-un zbucium interior al uneia și aceleisi întrebări: ”ce înseamnă să fii o răsfățată a sorții?”
Cu subîntrebarea ”atunci de ce răsfățatele sorții au probleme de sănătate?” 

În fine, aseară în drum spre casă, am ales altfel. Am ales drumul cel mai drept, am ales ușa din față, dar scaunul din spate. Am ajuns astfel în miezul unei scene a absurdului, unde nu-mi puteam așeza gândurile și întrebările în ordine astfel încât să încerc măcar să găsesc un răspuns cât de cât mulțumitor, datorită zumzetului emis de persoanele care vorbeau la telefon. Spre deosebire de alte situații similare, atunci și acolo a fost al dracului de amuzant. Chiar am zâmbit zâmbetul acela cu gura până la urechi, pe care îl zâmbește motanul din Alice in Wonderland. Și fiindca doi dintre emițători, un el și o ea, mi-au fost inutili prin informațiile pe care aceștia le comunicau interlocutorilor lor, mi-am setat auzul pe ceilalți doi, tot un el și o ea. Și cum pe ea o cunoșteam, am eliminat-o conectându-ma la unda sonoră a necunoscutului.

Nu știu în ce măsură informațiile acestuia i-au venit în ajutor receptorului respectiv, știu că pe mine m-au ajutat să-mi răspund la întrebări și să închid niște sertare. Am vrut să-i mulțumesc, dar ușa nu s-a lăsat închisă :)


4 comentarii: