Cum!



Eram în mașină, pe un drum de Țară, în mers. Coborâsem geamul din dreapta, pentru a putea cuprinde într-o fotografie cerul senin, norii albi și vântul de pe aripile morilor. M-am ales cu un instantaneu de la Pământ. De unde mă vedeam fiind ochi de fotograf, am devenit fotografie. Plutesc ca o Nălucă undeva deasupra Câmpiei, în locul Florii Soarelui, care mi-a dăruit în schimbul ignore-lui meu, tot parfumul jertfei Ei la ceas de recoltă.





 

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Vineri

Amintire

Cealaltă

Albastra

Radiografie

Suit sixtin

Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat,

Zgomot