joi, 18 septembrie 2014

Cât?



”Vedeți ce simplu e? Nimic nu se câștigă, nimic nu se pierde, totul se transformă”, le-am spus băieților soți și tați, vorbindu-le despre alchimia banilor și făcându-le o demonstrație despre cum este să nu ai nici un ban la tine și totuși să ieși din magazin cu ce vrei tu, fără să furi marfa. Tocmai îmi cumpărasem două genți faine, beneficiind de reducerea de preț dintre anotimpuri, una pentru sezonul cald și una pentru sezonul rece.
Băieții sorbeau plictisiți din limonada ce avea să le astâmpere setea în absența berii, ei fiind nu numai soți și tați, dar si conducători auto.

-Bună ziua, i-am spus domnului Andrei Pleșu, ce tocmai se așezase la masa de lângă noi, la terasa din Balcic, unde toată lumea vorbea românește. Nu am putut să-l ignor, nu am putut să-l privesc în ochi și să mă prefac că nu-l cunosc.
-Bună ziua, mi-a răspuns și domnul Pleșu, a cărui voce i-a facut pe băieții soți, tați și șoferi să efectueze o rotație cu ceva mai puțin de 180 de grade în jurul propriei lor axe, doar ca să vadă dacă nu cumva, plictisită la rândul meu de tânguielile pe tema unor cheltuieli considerate ca fiind inutile, mi-am adus la viață prietenul imaginar.
-Nu-mi place Andrei Pleșu, persoana publica și funcționarul de stat, zise unul dintre băieții soți, tați și șoferi, dar îmi place ca scriitor.
Atunci, domnul Pleșu se ridică, îmi căută privirea, își ceru iertare și se întoarse cu spatele, cautând să găsească un loc la umbră.
L-am iertat.

Vedeți, istoria este ca un bagaj de care oricând te poți lepăda, atunci când îți poate deveni o povară îngreunându-ți prezentul. Te poți despărți definitiv de ea sau temporar, alegând calea cea mai ușoară, ca de un bagaj pe care îl predai la punctul de check-in, așezându-l pe banda rulantă ce are să-l ducă spre cala aeronavei.

"How much does your life weigh? Imagine for a second that you're carrying a backpack. I want you to pack it with all the stuff that you have in your life... you start with the little things. The shelves, the drawers, the knickknacks, then you start adding larger stuff. Clothes, tabletop appliances, lamps, your TV... the backpack should be getting pretty heavy now. You go bigger. Your couch, your car, your home... I want you to stuff it all into that backpack. Now I want you to fill it with people. Start with casual acquaintances, friends of friends, folks around the office... and then you move into the people you trust with your most intimate secrets. Your brothers, your sisters, your children, your parents and finally your husband, your wife, your boyfriend, your girlfriend. You get them into that backpack, feel the weight of that bag. Make no mistake your relationships are the heaviest components in your life. All those negotiations and arguments and secrets, the compromises. The slower we move the faster we die. Make no mistake, moving is living. Some animals were meant to carry each other to live symbiotically over a lifetime. Star crossed lovers, monogamous swans. We are not swans. We are sharks."

Up in the air

4 comentarii: