Ardere

Am descoperit recent în grila de programe tv, Paramount Channel. Noa, fiecare cu propriile descoperiri. Unul roata, unul apa caldă și una ziua de ieri A fost leacul de care aveam nevoie fix când aparatul meu digestiv dădea semne de deranj, de preaplin.
Atunci cand vibrația venită dinafară îți deranjează dinăuntrul, vibrația interioară își caută punctul de reper pentru restabilirea echilibrului.
Închid paranteza și merg mai departe, povestind despre ce am vazut eu la Paramount Channel. Am văzut filme cu și despre oameni, cum de mult nu mai văzusem. Nici urmă de eroi, de supereroi, de X-man, de mutanți, de transformeri, de soldați universali, de magicieni, de elfi, hobbiți, gnomi, vrăjitori, politicieni, bugetari, diplomați și alți astfel de ”ceidesprecarenuvorbim”.
Erau niște oameni porniți în căutarea adevărului ultim și a dreptății, fiecare în felul său, fiecare cu povestea lui, cu limitele lui, cu bucățica lui de adevăr, cu piesa lui de puzzle al adevărului total. Dar numai unul a reușit, DĂRUINDU-SE, să ajungă pe ”fundul prăpastiei fără fund” și să scoată adevărul la lumină, să-l ridice la suprafață.
Mi-am amintit de primul meu pseudonim cu care am semnat primul meu text scris pe un blog, acum șapte ani... Daria Și scriam că:
”Intotdeauna consecventa in stupiditate se plateste. Frumusetea, in lumea afacerilor, a politicii, a razboiului, a sportului, a artelor...este finalizarea. FINALIZAREA. Concretul. In afara concretului, sunt numai niste discutii ce tin de arta negocierii.
In lumea asta, oamenii interpreteaza dublu rol: cel ce da si cel ce primeste. Tranzactiile, de orice natura, se finalizeaza si se concretizeaza, in clipa in care cel ce da, da si cel ce primeste, primeste. Cel ce da, da ceea ce are de dat si primeste ceea ce are de incasat pe ceea ce a dat. Cel ce primeste, primeste ceea ce are de primit si plateste pentru ceea ce a primit”.
Pam, pam :)
Iată motivul pentru care nu văd în filmele cu oameni, politicieni, bugetari, diplomați și alte astfel de categorii de primitori, fiindcă ”primitorul” este prin excelență un personaj fictiv, un produs, un supererou ce luptă exclusiv pentru propriile privilegii.
Ori unicul supererou în viață pe care îl recunosc și îl respect, este COPACUL.

Comentarii

  1. hmmm...copacul, ceva cu adevarat viu...
    mi-ai amintit de cantecul lui Aurelian Andreescu :)
    cand eram mica imi imaginam copacul din cantecul ca pe un stejar baaaatran in care locuiesc multe veverite :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu nu puteam sa-mi imaginez cum si nu credeam ca un copac poate fi trantit in genunchi :) Aveam un dud in gradina casei, iar mai nou, aproape ca am facut un cult pentru platani :) Sunt grandiosi!

      Ștergere
    2. +1 pentru platani. M-am indragostit de doi odata, dar a trebuit sa-i parasesc, unde aproape de Varazdin, HR.

      Ștergere
    3. +1 pentru tine si aceste iubiri imposibile :)

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Duminica