Postări

Se afișează postări din septembrie, 2014

Când.

Imagine

Cum!

Imagine

Cât?

Una alta

I se spunea Armatorul. Era un barbat inalt, saten, prezentabil, cu o constitutie atletica, mereu cu o tinuta impecabila si cu ochelari pentru distanta, desi cauza tuturor problemelor sale personale erau mai aproape decat si-ar fi dat seama. Vorbea mult, dar  rareori comunica. Probabil ca tinea si asta de cine stie ce tehnica de negociere, ca boala profesionala :). Despre calitatea sa de negociator, insa a vorbit propria sa expresie faciala, in momentul in care i-a sunat telefonul, s-a ridicat de la masa si s-a retras intr-un loc in care sa poata vorbi linistit. Vorbea la telefon intr-o alta limba, neglijand faptul ca se gasea in acel spatiu cel putin unul ce intelegea mai mult decat si-ar fi imaginat si dorit. Come on! Ce fel de negociator esti cand, in momentul in care iti canta mobilul, intreaga vara, mare, soare si cantec descatusat al unor pasari libere, se pot citi by your face!?

Langa el, Omul din Mijloc (pe care-l voi numi simplu, OM), unul care vorbea la fel de mult, dar fie c…

Ardere

Am descoperit recent în grila de programe tv, Paramount Channel. Noa, fiecare cu propriile descoperiri. Unul roata, unul apa caldă și una ziua de ieri A fost leacul de care aveam nevoie fix când aparatul meu digestiv dădea semne de deranj, de preaplin.
Atunci cand vibrația venită dinafară îți deranjează dinăuntrul, vibrația interioară își caută punctul de reper pentru restabilirea echilibrului.
Închid paranteza și merg mai departe, povestind despre ce am vazut eu la Paramount Channel. Am văzut filme cu și despre oameni, cum de mult nu mai văzusem. Nici urmă de eroi, de supereroi, de X-man, de mutanți, de transformeri, de soldați universali, de magicieni, de elfi, hobbiți, gnomi, vrăjitori, politicieni, bugetari, diplomați și alți astfel de ”ceidesprecarenuvorbim”.
Erau niște oameni porniți în căutarea adevărului ultim și a dreptății, fiecare în felul său, fiecare cu povestea lui, cu limitele lui, cu bucățica lui de adevăr, cu piesa lui de puzzle al adevărului total. Dar numai unul a…

Scânteie

Imagine
Săptămâna de lucru ce a început cu manichiură, pedichiură și pieptănat, nu avea cum să se încheie altfel decât cu un chiul. Un chiul ca un jaf de toată frumusețea, câtă vreme ”timpul înseamnă bani”. M-am simțit ca Marc Levy în „Copiii libertății” , când a intrat in cafeneaua de pe strada Saint Paul și în buzunare avea timp berechet. Nu mă mai satur de citatul acesta :)Mă luptasem o săptămâna cât pentru o viață cu senzația de incorect politic, economic și social, și mă simțeam aproape cotropită de toate acestea, când am vazut semnul. O imagine și un text postate pe facebook. Un rechin gata de atac și câteva învățături despre cum să te lupți cu el. Eronat, am gandit despre semn, dacă te vezi în situația de a lupta cu un rechin, înainte de a riposta atacului său, începi prin a te întreba ce cauți tu acolo, cum ai ajuns pe teritoriul lui și dacă nu cumva tu ai fost invadatorul. Așadar,cu un rechin e întotdeauna simplu. Lucrurile se complică atunci când ai de a te lupta cu metafora ce cost…

Sunet

Ca niste flori gratioase si rare, de cactus, s-au deschis posetele si portofelele femeilor din 668 la prima ora a zilei, la auzul sunetului muzicii! Fluturi verzi, de un leu si roz, de 10 lei si-au luat zborul si s-au asezat pe mainile solistului care a revolutionat Filantropica. N-avem nevoie de povesti, povesti avem fiecare dintre noi. Una mai poveste ca alta. Avem nevoie de muzica in surdina, de taina.
Holograf, cat de departe. Deci n-ai cum 

Ulei

Imagine
Mi s-a întâmplat în plin apus de soare al zilei de 18. iunie. 2007. Eram în camera mea și citeam o rugăminte și o rugăciune, când lumina s-a reflectat în geamul unei ferestre de la blocul de vis-a-vis. Reflecția mi-a inundat ochii și camera și am gândit, ca în reclama aia cu 300 de FOX, ”Asta e! Sfântul Mina! Hai, deșteapto că ai sculat bestia, vezi cum i te prezinți”. Partea mea angelică a început să-i cânte ”Imagine”, melodia lui John Lennon. Partea mea neangelică mi-a tras o plamă peste ceafă. ”Bla bla, watch your step, foolish!”
Încă mai am momente de îndoială când mă întreb, aidoma ochelaristului din Two stupid dog ” Am I'm home yet?”

Motor

Deși engine sună mai aproape de ceea ce simt și gândesc despre motor. Chestii inginerești, pe care le faci pentru că așa trebuie și cum trebuie, ca să funcționeze. Și vorbesc din perspectiva unui funcționar :)
Do it like it hurt, cum ar zice greierașul acela de Robin Thicke, și da, mi-a plăcut și m-am simțit pe deplin satisfăcută la finele primei zile din săptămână și din lună, o zi a facerilor de tip motor. 
Niște activități concrete, cu mod de desfășurare ”bătut în cuie”, cu termene clare, fixe și nonnegociabile. Mort, copt, trebuiau făcute. Nu erau ale mele, nu sunt plătită pentru a le face, dar le-am facut pentru că am vrut și pentru că ”Marea Absență”. Una nu vrea, una nu poate. Ambele plătite să le facă.

Dincolo de satisfacția lucrului bine făcut și de gustul de vin licoros al voluntariatului meu, situațiile de genul acesta mă aruncă într-un zbucium interior al uneia și aceleisi întrebări: ”ce înseamnă să fii o răsfățată a sorții?”
Cu subîntrebarea ”atunci de ce răsfățatele sorții …