Mai înaltă cu un cap

Am scris cândva ca fiecare om ar trebui să fie pentru sinele său, în toată viaţa lui, bunul său samaritean. Să se ridice pe sine şi să se crească, să se vindece şi să vrea să fie cel mai bun dintre cei ce el însuşi poate fi. Să se pregătească astfel de Întâlnirea sa cea de pe urmă, cu Dumnezeu, căruia să-i povestească povestea Vieţii şi a Morţii lui. Să aştepte liniştit şi împăcat, cu zâmbetul pe faţă, "aprobarea" Domnului, ştiind că povestea sa nu numai că nu l-a plictisit, dar că aceasta a fost după Voia Lui. Plus că l-a şi amuzat foarte tare. Şi l-a facut să râdă.
Îmi place să cred în Dumnezu şi iubesc partea lui Dracoasă. Si nu numai că o iubesc, dar o respect. Genul de respect pe care ucenicul, elevul, învăţăcelul îl poartă Maestrului, Profesorului, Învăţătorului ce l-a condus spre împlinirea de a fi cel mai bun dintre cei ce el însuşi poate fi. Pentru că povestea drumului meu spre a fi cea mai bună dintre cele ce eu pot fi, a fost să învâţ să fiu rea. Foarte rea. Aprigă.

În fiecare ambulanţă, câte un buric al pamantului. Nino, nino, staţi pe loc, opriţi planeta că trece măria sa, legatul cordonului ombilical. Nu zău, cine crezi că esti? Şi nu cumva suntem cam mulţi şi trebuie să ne cam rărim? Sorry, dar dacă Dumnezeu ţi-a dat semn că ţi-a venit ora să-i povesteşti povestea vieţii şi a morţii tale, cine eşti tu să ceri o amânare şi cerând o amânare, să pui piedică unor oameni care îşi văd cuminţi de drum?
Ştii ce? Dacă Dumnezeu m-ar fi chemat să-i povestesc povestea Vieţii şi a Morţii mele, tu nici nu ai fi ştiut când m-am dus. Nici acum nu o ştii, este? Şi ştii de ce nu o ştii? Păi dacă tu îl "tratezi" cu ignore pe Dumnezeu în clipa cheie a vieţii şi a morţii tale (Dumnezeu pe care, de altfel, îl invoci la tot pasul), cum ai putea să ştii despre mine că m-am dus în tăcere...
Înainte de a-ţi spune cine sunt eu ca să te judec pe tine, îţi voi spune de ce te judec. Te judec pentru că, lepădându-te de tine însuti, ai creat un dezechilibru şi ai atras asupra întregii socetăţi, păcatul neasumării tale. Ori asta ne costă pe toţi, iar plata acestui preţ de cost ne-a sărăcit, iar sărăcia ne-a făcut foarte nefericiţi, nefericire ce ne-a aruncat pe un drum în căutarea fericirii, ce a facut din om, o bătaie de joc. Fiindcă printre oameni nu trăiesc doar ucenici, elevi, învăţăcei ce odată ajunşi la Nivelul de cel mai bun dintre cei ce ei inşişi pot fi, să-si iubească şi sa-şi respecte Maestrul, Profesorul, Învaţatorul, respectându-se în acelaşi timp şi spaţiu pe sine. Iată motivul pentru care a sosit timpul să ne rărim :)
Şi acum îţi voi spune cine sunt: sunt "fiica lui Dumnezeu" înzestrată cu talentul de a fi femeie, mamă, soţie, soră, fiică, cetăţeancă europeană. Şi cu talentul de a judeca :)
Tu de ce nu judeci?

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Galben gutuie