Anatomie

Acum nu ştiu dacă melodia "Voyage, voyage" ce se auzea în surdină din cabina şoferului troleului 90, fix pe când treceam pe lângă Palatul Cotroceni, mi-a indus sentimentul plan de acasă, sau senzaţia de cald pe care am simţit-o pe piciorul stâng, de la şold şi până la genunchi, odata ce geamănul scaunului unde şedeam a fost ocupat de Necunoscut.
Ceea ce ştiu este că sentimentul plan de acasă este sentimentul trăit cu aceeaşi intensitate a vibraţiei ca a sentimentului montan de acasă, dar la nivelul mării. Ce bine că în dimineaţa aceea nu mi-am ascultat inima şi alte stângăcii, şi mi-am urmat ficatul, lobul, urechea sau poate ovarul drept :)


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Duminica