sâmbătă, 3 mai 2014

...'s verzi pe pereţi

Ninge cu puf de plop, vezi? Simţi că te gâdilă pe la nas? Nu?! Oh, well, aş putea trage concluzia că eşti un nesimţit, dar nu o voi trage. Şi ştii de ce? Pentru că nici mie nu-mi place întotdeauna de mine. Bunăoară ieri, în liftul ce urca de la -(minus) 3 la zero, nu eram eu aia, era oglinda. Care la Schindler e mai naşpa ca cea de la Otis. Şi tot ieri, dar mai pe la miezul zilei, în oglinda uşii de pe acoperişul lumii, mi-a plăcut ce văd.
Seara, însă, iar nu mi-a plăcut. Aşa că m-am schimonosit până când m-a trecut un fior de frică, văzându-mi adâncul ochilor mei căprui şi frumoşi, ca fiind de un albastru sticlos. Sclipitor. Scânteietor. Frica de sine e bună.
OK, e bine de ştiut :)


4 comentarii: