...'s verzi pe pereţi

Ninge cu puf de plop, vezi? Simţi că te gâdilă pe la nas? Nu?! Oh, well, aş putea trage concluzia că eşti un nesimţit, dar nu o voi trage. Şi ştii de ce? Pentru că nici mie nu-mi place întotdeauna de mine. Bunăoară ieri, în liftul ce urca de la -(minus) 3 la zero, nu eram eu aia, era oglinda. Care la Schindler e mai naşpa ca cea de la Otis. Şi tot ieri, dar mai pe la miezul zilei, în oglinda uşii de pe acoperişul lumii, mi-a plăcut ce văd.
Seara, însă, iar nu mi-a plăcut. Aşa că m-am schimonosit până când m-a trecut un fior de frică, văzându-mi adâncul ochilor mei căprui şi frumoşi, ca fiind de un albastru sticlos. Sclipitor. Scânteietor. Frica de sine e bună.
OK, e bine de ştiut :)


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Duminica