Just music

...... lumea cealalta, lumea unde văzând adevăratul chip al luminii, ajungi să iubeşti întunericul.

"Gata nu-mi pasă! Nu-mi mai pasă de nimeni şi de nimic. Istoria a început odată cu mine, în miezul unei zile de luni şi va înceta atunci când şi unde voi ajunge eu să trec în nefiinţă. În toată acestă buclă de loc şi mod, nimic din ce nu a atins, mirosit, gustat, simţit un strop din orizontul câmpului meu vizual, nu este, nu va fi şi nu a fost.
Iar tot ce m-a devorat câtă vreme am fost pâinea lui Dumnezeu, îmi va fi. Şi atât. De acum şi de aici trec în nefiinţă, ca căcatul lui Dumnezeu. Ia mirosiţi-ma, gustaţi-ma, mângâiaţi-mă, dedulciţi-vă..."

-Daţi-mi şi mie un număr!
Vocea domnului mă scoase din meditaţie şi mă dădu cu doi paşi inapoi.
-Ce să vă dau?
Până să pricep ce mi-a cerut, mi-a dat el mie. O hârtie, o foaie albă scrisă cu negru.
-Aşa, şi?!
-Nu sunt cerşetor, sunt pădurar!
Oh, da! Domnul era pădurar. Se vedea cu ochiul liber, dupa tenul alb şi costumul verde.
-Ia un număr :) Ştiu, nu eşti cerşetor, fiindcă cerşetoare sunt eu. Sunt cerşetoarea cerşetorilor. Il capo dei capi...mă recunosc după cearcăne şi blugi :)




Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Duminica