duminică, 30 martie 2014

E semn de integritate

Aseară am cinstit Ora Pământului pe terasa blocului de la scara 3, Everestul nostru. Cu președinta. Ea președinta, eu casiera Asociației de Proprietari. Am băut ceai din fructe de pădure și am mâncat cozonac cu nucă, pe care l-am cumpărat, culmea, de la măcelăria ”Cuțitul Iscusit”. Bun, cu condiția să fi avut răbdare până dădeai de miez. De notat și de reținut, că acest gen de răbdare presupune acțiune.
Eu am și fumat, fidelă fiind ideii că fumul unei ţigări NU poate fi mai dăunător sănătăţii, decât fumul unei lumânari. Și în armonie cu forțele naturii, Vântul fiind un factor extern care întreține scânteia aprinsă, nu flacăra.
Am avut o discuție foarte interesantă despre educație, cultură și spiritualitate. A fost plăcut, cu atât mai plăcut cu cât evenimentul nu a fost unul premeditat. Și, zic eu și util, câtă vreme precis că prin intermediul antenelor de telecomunicații, au fost transmise live și la oră de maximă audiență, informații despre civilizația societății noastre civile, organizate de jurîmprejurul celulei de bază a Asociației. Una de mamifere și Constituție de Predator. Vorba zboară :)
A fost la fel de placut și util, ca discuția pe care am avut-o cu Necunoscutul din mașina 168, cu și despre Cuvânt, ocazie de a-mi reaminti de faptul că NU e bine să uiți și de aceea E bine să consemnezi, cunoscut fiind faptul că istoria a fost, este și va fi a celor ce au invățat să scrie.
În timpul acesta, bărbații Blocului activau undercover. Majoritatea, ca membri având drepturi și obligații, conform Statutului Asociației. Cei aleși, ca membri de Comitet și unul ca Cenzor.
Doamnele au interpretat magistral rolul de ”Ochiul critic al femeii”, critică fără de care nu am fi ajuns acolo unde am vrut . Adică până acolo unde, cu ocazia corespondenței purtate și a relației construite-în scopul bunului mers al Asociației- cu Primăria de sector, A.D.P.-ul și cu Poliția Locală, am constatat faptul că în toate aceste Instituții, lucrează Oameni.

NA: Amintește-ți, te rog, că deși de culori și arhitecturi ale desenului diferite, și registrul de procese verbale ale ședințelor de Comitet și, mai nou, cel al Adunării Generale, sunt din același Registru :)


joi, 27 martie 2014

Mers

Am văzut-o ieri dimineață, în dreptul monumentului ridicat în memoria celor șapte luptători antitero căzuți la datorie, în zona Orizont. Am văzut-o ieri dimineață cum și-a făcut cuib în urma lăsată de muniția de război pe zidul unui bloc. O vrăbiuță :)

din troleu, în drum spre servici. 




marți, 25 martie 2014

Hanks vs Degețel

...aka "Terminalul"

Azi e Buna Vestire, cu litere mari, ca în cazul fiecărei semnificații ce se respectă. Vestea bună nu este aceea că se mănâncă pește, deoarece am mancat deja aseară, cât să-mi ajungă tot restul anului, ci aceea că este foarte posibil, conform site-lui realitatea.net să, citez :ți se îndeplinească dorințele”.
Eh, aici recunosc ca sunt o pacoste și o belea, fiindcă i-am dat de furcă Univesului atunci când mi-a venit rândul să-mi împlinească dorințele, deoarece atunci când mi le-am dorit, le-am dorit în extremis, punctele de viață și de moarte ce sunt într-atât de departe unul de altul, încât practic se suprapun.
I feel sorry for you, Universule, că te-am băgat în ceață, dar de mine mi se rupe sufletul, acum când am înțeles că nu exist, că sunt doar o închipuire, o nălucă, o proiecție a imaginației bolnave a unui visător, o iluzie, o minciună. Poate.

Poanta e ca proiecției acesteia, atunci când îi este foame, mănânca, atunci când îi este sete, bea, atunci când îi este frig se îmbracă și atunci când îi este cald, se dezbracă, iar atunci când poftește, își satisface poftele…dovadă de independență față de noțiunea de răbdare :)

duminică, 23 martie 2014

Naiv

Am  visat că strada copilăriei mele ajunsese o ruină din cauza unui arhitect urât, care transformase toate micile magazine ce vindeau mici magii, în showroom pentru artiști plastici. Pânze, pensule, tuburi, cutiuțe, planșe, uleiuri, pigmenți, cuțite de modelat, chituri și gips. Curcubee pârâte. Pârâte și urâte aidoma clădirii fostului cinematograf "Dacia".
Nu mai știu ce anume am făcut și cum am reușit ~ cred că am strănutat ~ cert este că în visul meu showroomurile au redevenit mici magazine care vând mici magii. Cel mai magic este o mercerie, unde fiecare flacon de culoare a devenit jurubițe, gheme și sculuri, pensulele si cuțitele, andrele și croșete, ace, degetare și foarfece, pânzele și cartonul, fie de in, fie dantele și broderii....
A fost suficient să repet aceeași greșeală ~ cred că am strănutat~ca pe strada mea, bluzițele, fustițele, rochițele, eșarfele și lenjeria intimă, să inlocuiască natura moartă cu moaște, într-un desen naiv.
Atât de desen că nici nu îți vine să crezi cand îl vezi mișcându-se...




sâmbătă, 22 martie 2014

câini, pisici si Mauriţio

Nu mai fusesem la şedinţa cu părinţii din seara când l-am întâlnit pe Sam, un personaj la fel de fictiv ca sentimentul de copleşitoare inutilitate pe care l-a simţit Frodo în finalul poveştii.
Îmi plac poveştile. Ultima poveste pe care am scris-o, ca o concluzie din finalul scenei de viaţă pe care am trăit-o, a fost una a vorbei, unde relatam (cu fidelitatea farmacistului faţă de reţeta de valeriană administrată ca poţiune, poporului de tineri şi neliniştiţi) începutul, miezul şi finalul fenomenului şi procesualităţii  familiei lexicale  a cuvântului „electiv”.
Citat:
„Eu nu ştiu ce a vrut să spuna aseară Petre, cum că "nouă ne place să facem circ, nu treabă" şi că "nu aşa, azi suntem, mâine, nu". Probabil că sunt paranoică, dar hei, am toate motivele din lume să fiu . Sau probabil că a preluat de la şefa de cancelarie impresia acesteia proprie şi personală, pe care, de altfel, mi-a servit-o duminică seară, după şedinţă, în drum spre casă, ca unui ţap ispăşitor care se respectă. Ce ţeapă!
Ce mă distrează este că la început au fost 12- 9 în comitet si 3 în comisia de cenzori. Eu am fost autsaidăr. Adică un fel de arbitru.  Din cei 12, 4 au fost de la scara lor. Cei mai mulţi de la o scara. Ceilalţi 8 au reprezentat celelalte scări.
Apoi, cei 12 au devenit cei 10, cei 7+3. Din cei 10, 5 au fost de la scara lor, ceilalţi 4 au reprezentat celelalte scări. Eu tot de pe margine am jucat .
Acum, cei 10 au devenit cei 8, cei 7+1. De la scara 4 mai sunt 2. Şi cică facem circ.
Cred ca tot ce mai am de făcut, în viaţa asta, e să-mi depun o scrisoare de intenţie la Palatul Cotroceni, să mă angajeze preşedintele pe post de consilier pe probleme de inginerie socială.
O zi cu fainoşag să aveţi.. :)”
Eram gripată la întâlnirea cu Sam, orice ar fi însemnand cuvântul acesta „gripat”. Rece, întunecat şi ploios ca o seara de februarie, dintr-o iarnă deja topită.
-Grow up, Sam! Să fiu parinte nu înseamnă să-mi cresc bărbatul, ci fiul. Ai comis aceeaşi greşeală pe care a comis-o Soare, în iarna când ne-am facut una cu omătul.
  
Acum, la o lună după anul ce a trecut de la penultima şedinţă cu părinţii, eram toată roşie, şi pe dinafară şi pe dinăuntru, când am intrat în sala nr. 7 de la etajul întâi din Şcoala Veche. Roşie ca vulcanul ce năvăleşte din inima pământului, în anotimp de tinereţe, şi face pomii să înmugurească, păsările şi mamiferele să se împerecheze şi să procreeze întru schimbarea la faţă a Planetei Mamă.
M-au chemat, am fost. Mi-au cerut, le-am dat. M-au întrebat, le-am raspuns. Clar, concis, fără echivoc, la subiect şi la obiect, în patru puncte ce s-au dovedit mai eficiente decăt cele opt ale Proclamaţiei de la Timişoara, câtă vreme jumătatea aceasta a schimbat lumea. Lumea mea.

M-am ridicat, am părăsit încăperea, am ieşit şi mi-am văzut de drum. La ieşire eram roşie numai la suprafaţă. Pe dinăuntru eram roz şi fresh, ca şcolăriţa aia chiulangioaică  si  Crazy, de Aerosmith :)

FUCK OFF, cretinilor!

Şoferul de taxi mă aştepta pe mine. Maşina mă aştepta. Radioul din maşină mă aştepta. Muzica şi versurile pentru mine erau difuzate. Toate acestea m-au condus acolo unde acasă nu este un loc, ci sentimentul căruia i-am zâmbit cu gura până la urechi, în ciuda undelor de bruiaj ale monologului despre câini, pisici si Mauriţio.



marți, 18 martie 2014

"mama"




miercuri, 12 martie 2014

Recapitulare

Azi a fost, este şi va fi ziua celei mai proaste alegeri. Sau alegerii celei mai proaste. Contez pe faptul că voi recupera noaptea :)


L E:
Avem demisii extraordinare la bilanţ :)




marți, 11 martie 2014

Touché!

"Iubeste-ti "dusmanul" ca pe tine insuti".
Problema inamicului meu este ca eu pe mine nu m-am iubit niciodata :))

luni, 10 martie 2014

edu.ro

In masina, azi dimineata, patru tineri liceeni de toata frumusetea. Erau. Sunt si vor fi. Parca erau ai mei, doua fete si doi baieti. Apropierea de ei mi-a foart foarte benefica. Inca imi este. Nu ca as fi fost intr-un dezechilibru care s-ar fi restabilit cu o infuzie de aer tanar, nu. Eram atat de tanara ca nici mie nu-mi venea sa cred. Sunt inca. Si voi fi. In ciuda faptului ca in asteptarea masinii, am retrait, la un loc, si "La rascruce de vanturi", si "Pe aripile vantului"~unicul film pe care l-am vazut cu tata la gradina de vara de pe strada Eforie~ si Cuvantul.
Cu atata forta mi-a fluturat genele, pana n-am mai stiut daca's sprancene sau vreo trilogie a firului de par.
Noroc cu scutul de chimie a rimelului polonez, care nu numai ca nu mi le-au stricat, ba mi le-a ondulat de-a dreptul stilistic.
-Ce inseamna "poezia are un stil elegiac? intreba tanara fata ce pana atunci fusese alintata de colegii ei, baietii, cu diminutivul "maimutica".
-Nu stiu, tu stii? raspunse colegul glumet, dand mai departe dorinta de cunoastere celui de-al doilea.
-Nu stiu nici eu, cred ca este un stil de poezie.
-Ha, ha, asta e ca si cum te invarti in jurul cozii, rasera tinerii.
-Este foarte posibil sa insemne "trist", le-am spus.
-Da?
-Da, are Jethro Tull o melodie cu titlul acesta. De la el stiu.
-Da? Multumim!
-Se verifica? i-am intrebat.
-Da, zise "maimutica".
-Traiasca you tube-ul! am decretat zambind, spre veselia elevilor. Desi, am continuat, am fost si la concert. Asadar e bine sa invatati sa cunoasteti si sa alegeti ceea ce este cu adevarat important.

sâmbătă, 8 martie 2014

joi, 6 martie 2014

Metaforă

M-am sculat cu gândul să scriu ceva despre guvernul petru groza, dar m-am răzgândit pentru că guvernul petru groza nu este istoria mea. Istoria mea a început încă din prima zi, încă de la prima oră, ca să mă ţină tot restul zilelor şi implicit, al nopţilor.
Aşadar, în prima zi de după, la prima oră, m-am prezentat la salonul unde îmi planificasem revizia capitală a motorului ce sunt. Dar cum planurile de acasa nu se potrivesc cu cele din târg, revizia a fost extinsă asupra întregului ansamblu, de la ambalaj şi până în adâncul sufletului. Ocazie cu care am cunoscut-o pe Marcheta.
Marcheta este o tipă foarte faină, care până pe la jumătatea vieţii ei de muncitoare, a ras, tuns şi frezat bărbaţi, apoi a trecut în tabăra vecină şi prietenă, printre coafeze. Întamplător sau nu, eu atunci şi acolo îmi aveam deja părul la purtător, astfel încât cu Marcheta n-am schimbat decât câteva cuvinte despre martişoarele pe care le purta cu mândrie.
Despre miezul primei zile şi al metaforei, data viitoare :)

miercuri, 5 martie 2014

Pământ

Clar, sunt aeriană. Sunt într-atât de aeriană, încât efectiv mă ridic la înâlţimea aşteptărilor. Şi cum aşteptările mele sunt cosmice [în sensul ca l-am aşteptat pe Isus să se coboare a doua oară (care pentru mine ar fi fost prima)], mi-am luat efectiv zborul. Am zburat până am umplut golul găurii de ozon cu preaplinul meu şi apoi am aterizat înapoi la origini, aici unde mi-e locul, pe planeta asta. Însă nu inainte de a vedea că pe Lumea Cealaltă chiar lucrează puterea exemplului.
Ştiu, am o imaginaţie a dracului de bogată, colorată, suculentă, de-a dreptul gustoasă aş zice. Şi hrănitoare. Şi foarte parfumată. Daca eşti suficient de orgolios şi îţi vei asuma riscul s-o atingi, o vei simţi aşa cum este: foarte soft.
Dacă eşti doar tupeist, o să te trezeşti cu nişte urme de ghiare pe obraz. N-o să ştii niciodata că dacă ai pierdut, ai pierdut pe mâna ta, dar precis că o să începi să crezi în Wolverine.

marți, 4 martie 2014

FOC

99999 de afişări pe pagină, 900 de postări.

~@!"#¤%/()=?*****$£€¥©™βπΩ∑±™

:)

duminică, 2 martie 2014

Cereale :)




sâmbătă, 1 martie 2014

Melodie

Golitate. Nudiciune. Aşa se cheamă o superbie de întâmplare care te scoate afară din tine gol şi nud, în ciuda faptului că ai pe umeri o vestimentaţie completă de iarnă. Mă rog, mai de toamnă~primăvară aşa :)