Ziua de după


Îmi daruisem totul, nu mai aveam nimic de primit. Ajunsesem acasă, unde mă aşteptam după o zi şi o săptămână de lucru şi în drum spre care mă îndreptasem împăcată cu mine însămi şi cu restul lumii.
M-am iertat pentru faptul ca deşi statusem toată ziua acasă, seara m-a prins cu vase nespalate, praf pe mobilă, pe covoare şi urme de paşi pe gresie. M-am luat de mână şi am făcut un pic de curăţenie. Apoi m-am împrospătat cu apă şi gel de duş, mi-am îmbracat costumul de Vineri Seară, m-am pieptănat, m-am parfumat şi apoi am facut  câţiva paşi de dans  în oglindă. M-am văzut în toată superbia mea de geamănă mincinoasă:
“Doamnă, îmi vorbea lobul stâng, dumneavoastră sunteţi o femeie extraordinară! Vă sun de la L., din E., firma D., ca să vă spun ca elfeţienii sunt foarte interesaţi de frumuseţea dumneavoastră, ca de cea a tuturor femeilor din România. Primiţi, vă rog, onoarea să comandaţi serul nostru la decât 350,00 de roni, respectiv 3 milioane cinci sute de lei în loc de 480 de”...bip bip
Apoi, inspirată de mine însămi, am hotarât ca atunci când nu sunt Hell, miss Heaven. Şi asta cu nişte cheltuieli minime, din extract de galbenele, migdale, caise, germeni de grâu şi lavandă.



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Duminica