XII

Când zici doisprezece, zici reducere. Să zicem că de personal, deoarece aceea de absurd este deja trecut.
Mă jucam mental cu Marc Levy, completând un opis al prietenilor mei, iubirilor mele: mama, sora, sa sa...oameni care efectiv te copleşesc, dar nu cu iubirea lor pentru tine, ci cu modul cum "ştiu" să profite de dragostea pe care, mai presus de voinţa ta, le-o porti. Sunt situaţii în viaţă când sentimentul este o reala pacoste, mai ales într-o lumea a falselor ierarhii. Asta a fost ziua de ieri, când redus la tăcere de cel mai tâmpit dintre sentimente-dragostea-instinctul meu alfa îşi lacrima lacrima de sacrificiu, transformând-o într-o faptă de ajutor. Reciproc, dar inegal.
"Unde eşti?"
"În altă viaţă", "până când ne vom revedea."
Nu te înteleg, revino cu picioarele pe pământ!
Oh, dar sunt mai cu picioarele pe Pământ ca niciodata! Tocmai am ieşit de pe Berzei şi am intrat pe General Bertl'eau, am zis, calcând într-o băltoacă. Scuze, dar nu mai pot vorbi, am de transmis un arc peste timp:
"Apa în gin" :)




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Duminica