Treime

La actualul loc de muncă suntem numai femei.  Femei femei, nu carieriste.  Şi ca să fiu mai explicită, îl citez pe Pittiş spunând că dacă e să pun în balanţă ce-i sfânt cu ce-i efemer, la final avem o atmosferă plăcută. Plăcută este şi pentru că mă acceptă aşa cum sunt, nici nu ma laudă, nici nu mă critică.
Doar odată, Nico, mi-a zis că citeşte ce scriu pe facebook şi că am aşa, nu ştie ce, ceva de vrăjitoare. A fost mişto, mi-a plăcut să-mi spună Nico aşa ceva. Nico este o tipă de aceeşi vârstă cu mine, soţie, mamă, soacră mare şi bunică şi, în ciuda tuturor acestor poveri de iubire, o prezenţă fizică plăcută, o tipă mereu zâmbitoare şi gata să te ajute, o tipă muncitoare şi responsabilă. Nimeni alta nu era mai potrivit să-mi spună, oarecum intimidată, că am ceva de vrăjitoare, dar Nico:).
Mi-a plăcut. Mi-a amintit de Coelho care vorbeşte în cărtile lui despre faptul ca în fiecare femeie sunt patru femei, caractere, să le spun:  Sfânta, Martira, Fecioara şi Vrăjitoarea. Probabil că este pătrimea femeiască a treimii barbateşti. Ştiţi voi, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Sfântul Duh, liantul dintre tată şi fiu, cel ce îl ajută pe tatăl sa fie veşnic tânăr, şi fiu întelept. Sau poate că este portofelul acestuia, după care il cunoşti pe bărbat. Ştiţi voi, cureaua, pantofii şi ceasul. Ha, ha sunt fericită că sunt şi vrajitoare.  Mi-ar fi fost silă de mine să fiu şi la vârsta asta doar fecioară sau martiră sau sfântă.
Şi apoi, fără vrajă, viaţa e pustiu :)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Duminica