joi, 30 ianuarie 2014

Dedicatie

As fi putut sa jur ca am ochi caprui, dar in capul meu s-a fracturat ideea de culoare, in clipa cand mi-am vazut in oglinga mintii, zambetul pe care ceafa mea il zambea de la o ureche la alta. ~rui-ul acela precis ca era numai sufixul de la albastrui. Asa am vazut in dimineata aceasta, pe cand priveam prin geamul autobuzului, la stratul bleu de zapada asezata pe o tufa de evergreen :) Si cand ma gandesc ca eu cautam de nebuna spotul albastru pe la cutiile postale. Mare tampita mai sunt. Colosala! Ideea mea de buna vecinatate este una si aceeasi, dar nu oricui ma dedic. Si nu oricand :)
In fine, ieri am avut draci si eu cand am draci, ma lupt cu mine insami sa nu mi-i risipesc pe oameni nevinovati. Si atunci il iau la pumni metaforici pe insusi Dumnezeu. Auzi Domnule, "nici nu ierti, nici nu dai cu parul" e o abureala de tot rasul! Deci ori ierti, ierti, ori nu te limitezi la a darama acoperisul teatrului evreiesc de stat, dar ii astupi si gura  lui Morgenstern! Eu asa as face, daca as fi, dar nu sunt. Si atunci fac si eu ce pot. Vorba Adei, "Iti arat Ca pot, iti arat capot!". Sau, mai bine, iarta evreiesc si darama, te rog frumos, teatrul de stat.
Deci nu, da? Iti place comedia, am inteles. Hai sa-ti zic un banc sec: azi, in troleul 86 mirosea a dulceata de visine pe foc. Nu ma intreba nici cum ajuns acolo, nici ce cautam, ca nu-ti spun.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu